Dorul româncei
de Vasile Alecsandri
De-ar vrea bunul Dumnezeu
Să-mi asculte dorul meu!
De-aş avea un copilaş,
Dragul mamei îngeraş!
Cât e ziuă, cât e noapte,
I-aş şopti cu blânde şoapte.
Cât e noapte, cât e zi,
Tot la sânu-mi l-aş păzi!
L-aş păzi, l-aş dezmierda,
Mii de sărutări i-aş da,
Şi i-aş zice-ncetişor:
Nani, nani, puişor!
De-ar fi cerul cu voinţă,
Să-mplinească a mea dorinţă!
De mi-ar da un băieţel,
Dragul mamei voinicel!
N-ar fi prunc mai fericit
Şi pe lume mai iubit!
Alt copil n-ar fi ca el,
Mititel şi frumuşel!
Obrăjelu-i ca de spume
N-ar avea seamăn pe lume!
N-ar fi ochii nimănui
Dulci ca ochişorii lui!
Iar eu, mândră măiculiţă,
Pe-ai săi ochi, pe-a sa guriţă
Ne-ncetat l-aş săruta,
Săruta şi i-aş cânta.
Şi i-aş face-o descântare
Să ajungă-un viteaz mare,
Un viteaz ce-ar străluci,
Cum n-a fost, nici n-ar mai fi
Şi l-aş pune să se culce
Pe-al meu sân, legănat dulce,
Şi i-aş zice-ncetişor:
Nani, nani, puişor!
Vasile Alecsandri (1821-1890) a fost poet, dramaturg, folclorist, revoluţionar, om politic, ministru, diplomat, academician şi mai mult decât atât.
Alte pagini semnate de Vasile Alecsandri
