Tărâmul lui Andilandi

Clătite... şoriceşti

Având în vedere că nu ne-am descurcat grozav cu pozele la primul nostru post cu plăcinta cu mere, deşi plăcinta a ieşit grozav, vă asigur, ne-am gândit ca de data aceasta să facem mai puţine fotografii şi să încercăm o reţetă şi mai simplă. Mai precis, să resuscităm una mai veche de pe site: clătitele de post.

Ne-am gândit să încercăm şi reţeta asta, să vedem dacă e adevarat ce “ne spune” – că nu există diferenţe notabile între cele două tipuri de clătite.

Pentru a porni la atac, avem nevoie de o tigaie bună, de un bol mare, de o bucătărie curată şi de nişte bucătari puşi pe treabă.

Matei îţi spune: De ce ai nevoie?
- 10 linguri de făină
- 200 ml de apă minerală
- 4 linguri de ulei de măsline
- un vârf de cuţit de sare
- gem de afine sau miere şi nucă măcinată, după gust

Matei îţi arată: Cum le prepari?

Amesteci făina, apa şi sarea până când obţii un aluat subţire. Apoi coci clătitele, una câte una, într-o tigaie încinsă şi unsă în prealabil cu puţin ulei. În cele din urmă, le umpli cu gem sau miere, le rulezi şi le… “testezi”.

Matei îţi urează: bon appétit!

Matei garantează: Indiferent dacă sunt umplute cu gem de afine, de cireşe amare sau cu miere şi nucă măcinată, clătitele de post nu sunt cu nimic mai prejos decât suratele lor “de dulce”. Dacă mai aveţi îndoieli, puteţi să vă convingeţi şi singuri că avem dreptate, preparându-le singuri.