Tărâmul lui Andilandi

Azi Grivei e mânios
Ham, ham,
Nu răzbeşte la un os
Ham, ham,
Mârâie şi se frământă
Părcă s-ar lua la trântă
Azi Grivei e mânios
Ham, ham.

Am vrut să-ţi culeg o floare,
Un mic ghiocel frumos,
Dar până la urmă moare
Şi cui e de folos?

Refren:
E ziua ta, mămico,
În dar ţi-am adus inima
Şi crede-mă, mămico,
Un dar mai frumos nu se putea.

Am vrut să-ţi culeg steluţe,
Să-ţi fac un frumos colier,
Dar cine nu ştie oare
Că-n zori steluţele pier?

Refren:…

Am vrut să-ţi culeg o rază
Să ţi-o anin în păr,
Dar tu străluceşti mai tare
De dragoste şi dor.

Refren:…

Cucule, pasăre sură, cuc, cu-cu,
Cucule, pasăre sură, cuc, cu-cu,
Ce tot cânţi la noi pe sură
Cuculeană lugojeană, cuc, cu-cu.
Ce tot cânţi la noi pe sură
Cuculeană lugojeană, cuc, cu-cu.

Ori ţi-e
foame, ori ţi-e sete, cuc, cu-cu,
Ori ţi-e foame, ori ţi-e sete, cuc, cu-cu,
Ori ţi-e dor de codrul verde
Cuculeană lugojeană, cuc, cu-cu.
Ori ţi-e dor de codrul verde
Cuculeană lugojeană, cuc, cu-cu.

Nu mi-e foame, nici mi-e sete, cuc, cu-cu,
Nu mi-e foame, nici mi-e sete, cuc, cu-cu,
Ci mi-e dor de codrul verde
Cuculeană lugojeană, cuc, cu-cu.
Ci mi-e dor de codrul verde
Cuculeană lugojeană, cuc, cu-cu.

Hai să
mergem binişor
Că vin caluşeii
Şi sunt iuţi ca zmeii!
Haideţi cu grăbire
Şi dintr-o ochire
S-alegem căluţul
Cel mai năzdrăvan!

Ce frumos noi ne-nvârtim!
Dacă bine nu ne ţinem
Pe jos noi ne trezim.

A fost odată un orăşel
Uite aşa!
Cu multe turnuleţe în el
Uite aşa!
Şi turnul avea un geam micuţ
Uite aşa!
Prin el privea un piticuţ
Uite aşa!
Piticul rău se plictisea
Uite aşa!
Şi o pitică-şi alegea
Uite aşa!
Şi împreună ei dansau
Uite aşa!
Şi-apoi „la revedere” îşi luau
Uite aşa!

Frumos colorată şi cu o morală clară, aşa este povestea cu prinţesa îndărătnică şi Împăratul Cioc-de-sturz, cel care dă şi titlul basmului. Pentru un mic cititor va prefigura în mod fericit eventuala întâlnire, peste ani, cu mult mai cunoscuta Îmblânzire a scorpiei. Părinţilor lui le va aminti de piesa lui Shakespeare şi îi va face, poate, să zâmbească cu o umbră de maliţiozitate greu de explicat celor mici. Nici nu încercaţi. Oferiţi-le în schimb acest puzzle online cu prinţesa şi pretendenţii ei fără noroc – o ilustraţie semnată de către Margaret Evans Price, în 1921.

Privighetoarea este una dintre cele mai stranii poveşti ale lui Andersen. Spre deosebire de Mica sirenă sau de Fetiţa cu chibrituri, nu are un final tragic. Cu toate acestea evoluţia naraţiunii este imprevizibilă şi spectaculoasă. Un alt punct de atracţie îl constituie probabil plasarea acţiunii în îndepărtata şi misterioasa Chină.

Pentru acest puzzle online am ales tot o ilustraţie de Margaret Tarrant, "geamănă" cu cea folosită pentru Motanul încălţat.

Margaret Tarrant este una dintre ilustratoarele noastre preferate. Desenele sale sunt deopotrivă atrăgătoare pentru copii – am verificat asta – dar şi pe gustul celor mai mari, şi mai conservatori. Marea calitate a desenelor ei este că nu încearcă să schimonosească inutil personajele, “copilărindu-le” dincolo de limita bunului gust. Culorile sunt folosite cu grijă şi compoziţia este atent gândită.

De aceea, nu e de mirare că am ales un desen de-al ei pentru acest puzzle online cu Motanul încălţat.

“Mica Sirenă” este unul dintre cele mai frecvente şiruri de căutare în Google, în urma cărora site-ul nostru ajunge să fie afişat în browserele celor ce ne calcă pragul pentru prima oară. Superbul basm al lui Andersen, ecranizat cu succes cu câţiva ani în urmă, atrage încă o… mare de fetiţe şi de băieţei fascinaţi de aventurile micuţei şi misterioasei făpturi acvatice.

Pentru toţi aceştia am pregătit un puzzle on-line bazat pe o ilustraţie semnată de Edmund Dulac şi publicată în 1911, într-o ediţie new-yorkeză a basmelor lui Andersen.

S-a întâmplat odată ca trei feciori de morar să primească moştenire după moartea tatălui lor o moară, un măgar şi un motan. Moara i-a rămas celui mai vârstnic dintre feciori, măgarul, mijlociului, iar motanul, mezinului.

“Ce folos de la un motan?” gândi, amărât, mezinul. Fraţii mei vor putea să-şi câştige pâinea cu uşurinţă, dar eu voi muri de foame.
“Nu fi trist, stăpâne!” îi zise într-o bună zi motanul, cu glas omenesc. “Fă-mi doar rost de o pereche de cizme, ca să pot umbla mai uşor prin păduri şi câmpuri. Şi-ţi promit că n-are să-ţi pară rău!”

Nu trecu mult şi motanul află că regele ieşise împreună cu fiica lui la plimbare cu trăsura.

Aşa că motanul alergă înainte caleştii şi le strigă ţăranilor [...]