Personaje mitologice românești

de Sînziana Popescu

Mitologia românească e de o frumusețe tulburătoare. Originală, bogată, magică, dar și contradictorie, nu contenește nicio clipă să ne surprindă. Tot astfel cum nu încetează să ne intrige nici atitudinea nu foarte consecventă pe care oamenii de rând o au față de domeniul supranaturalului, față de ființele fantastice pe care le-au venerat, de care s-au temut sau pe care le-au admirat secole de-a rândul.

Solomonarii sunt buni sau răi? Sunt temuți sau iubiți? Drăgaicele sunt tot Iele, vestite pentru cruzimea lor, sau fac parte din categoria zânelor benefice, protectoare ale holdelor, prosperității caselor și tinerelor fecioare? Blajinii sunt înalți, blonzi și înțelepți sau sunt mici de statură și semiretardați? Iată doar câteva dintre întrebările pentru care cititorul neavizat va trebui să se mulțumească cu răspunsuri de genul: „în general, da”, „în cele mai multe zone ale țării se consideră că…”.

Citește în continuare "Personaje mitologice românești" →

Mortul viu la hotarul dintre viață și moarte

de Emilia Tomescu

De-a lungul istoriei, pretutindeni în lume, imaginarul morții și al destinului morților se exprimă și capătă formă în cele mai diverse moduri: de la simplul vis la viziunea extatică, de la puterea șamanilor în transă de a călători în lumea de dincolo la aceea a ființelor de excepție precum sfinții, care învie morții sau vindecă, de la cultul strămoșilor la ședințele contemporane de spiritism și de la experiența necromanților de odinioară la aceea actuală, a martorilor unor apariții neașteptate ale defuncților…

Indiferent de natura locurilor în care îi așează moartea, de oriunde se crede că ei s-ar mai putea manifesta, ceea ce numim în mod obișnuit „credința în strigoi” este prezentă pretutindeni, deci și la noi. Și, din imaginarul morții, ea este forma care ne interesează. [1] Citește în continuare "Mortul viu la hotarul dintre viață și moarte" →

Sarea – tradiție, simbol și ritual

de Sultana Avram

Importanța sării pentru comunitățile umane este binecunoscută, nu doar sub raport economic, ci și spiritual. Nevoia de sare, atât pentru oameni, cât și pentru animale, a făcut ca așezările din apropierea izvoarelor și lacurilor sărate să fie mai numeroase încă din preistorie, în special în rândul populațiilor de agricultori. Sarea a fost obținută fie prin evaporarea apei sărate, ca urmare a expunerii ei la soare, fie prin fierberea apei de mare. Asemenea procedee de extragere a sării marine mai sunt întâlnite și astăzi.

Citește în continuare "Sarea – tradiție, simbol și ritual" →