Tărâmul lui Andilandi

Lectură la librăria "Semn de carte"

Anul trecut pe vremea asta vă făceam cadou de Moş Nicolae, împreună cu Editura LiterNet, varianta virtuală a textului „Domnul de Ciocolată”. Ba mai găsisem pe un alt site şi locul de unde putea fi ascultat online spectacolul radiofonic după textul mai sus pomenit, în regia domnului Mihai Lungeanu.

Wall-E şi cubul

Dimineaţa asta a fost mult mai senină pentru că l-am reîntâlnit pe Wall-E. Bine, nu am dat întâmplător peste filmuleţul de mai jos, recunosc, ni l-a trimis tati, dar fiindcă am început ziua cu un zâmbet, vi-l trimit şi vouă cu rugămintea să-l daţi mai departe. Gândiţi-vă doar câţi omuleţi se vor amuza şi câţi se vor apuca să-şi construiască singurei un Wall-E din jucării vechi, la ei acasă. So, pay it forward!

"Uite, mami, balena zboară!"

Muzeul e încă închis, desigur. Nu m-am pus acum pe scris pentru a vă da vestea cea mare, adică aceea pe care o aşteaptă toate grădiniţele şi şcolile Capitalei, cum că s-ar fi deschis muzeul lor favorit. Nu, nu asta voiam să vă semnalez. Doream doar să vă anunţ că unii fotoreporteri, mai norocoşi, au putut trage cu ochiul la cum a ajuns să arate Muzeul Antipa astăzi, în hăinuţele lui noi, de sărbătoare.

Lăsaţi orice speranţă voi ce ţineţi regim…

Mi-am tot propus să-mi iau concediu cu site-ul, le tot urez puţinilor noştri cititori şi vizitatori Sărbători fericite, dar se pare că nu sunt în stare să mă relaxez, nici măcar acum. Mai ales că, având mai mult timp liber pentru navigare, găsesc mai multe pagini haioase despre care vreau să vă dau de ştire şi vouă. Iată, de pildă, un site de poveste…

Drumul Anei prin… librării. Urmăriţi, prindeţi, cumpăraţi!

Iată că, aşa după cum v-am promis la începutul acestei luni, a apărut şi cel de-al treilea volum al seriei Andilandi – Drumul Anei prin Valea Plângerii. Bine, a ţâşnit din tipografie acum vreo trei, patru zile – când ne-am primit şi noi (Cireşica şi cu mine) volumele de autor -, dar m-am abţinut să vă dau vestea până azi gândindu-mă că le va lua ceva timp cărţilor să ajungă în librării.

Ce mult îmi place să fotografiez statui. Nu se prea mişcă…

Sâmbătă am fost plecaţi până la Sinaia, într-o mini-excursie cu şcoala. Ştiu că a fost cod galben pentru ninsoare, că orice om cuminte şi cu minte ar fi stat acasă, dar noi ne-am aventurat până la Peleş şi nu ne-a părut rău deloc. Pe drum a nins întruna, e drept, dar ce copil nu şi-ar fi dorit asta într-o excursie? Am vizitat Muzeul ceasurilor din Ploieşti şi Muzeul cinegetic de la Posada – două „obiective” turistice superbe pe care le ratam mereu atunci când ne duceam în excursie de capul nostru – şi am revăzut Mânăstirea Sinaia şi Peleşul.

Proaspăt, gustos şi… sănătos.

Se pare că am fost nespus de cuminte şi de muncitoare anul acesta, pentru că luna cadourilor a început în forţă, iar surprizele plăcute nu mai contenesc să apară. Primul cadou găsit în ghetuţele mele virtuale dis de dimineaţă a fost o cărticică de care sunt tare mândră şi mulţumită. A apărut la ţanc, adică a adus-o Moşul azi noapte şi arată minunat, deci nu e cu nimic mai prejos faţă de celelalte volume grozave apărute la Editura LiterNet.

Maşinuţa Curcubeu, varianta hippie

Cred că povestea e vizibilă pe LiterNet de câteva zile bune, dar eu de-abia acum am descoperit-o. Cu alte cuvinte m-am trezit la spartul târgului să vă anunţ “ştirea de ieri”. Noroc că textul va rămâne mult şi bine la adresa indicată, deci cine doreşte, îl poate descărca sau îl poate citi online în tihnă.

Ce-a văzut balonul…

Teoretic (şi practic), acest website ar trebui să prezinte şi idei despre lucruri interesante de făcut în timpul liber, în familie. Uneori apucăm să facem poze şi să le postăm aici. Alteori doar ne simţim bine şi vă povestim cum a fost şi ce-am făcut. Adesea însă găsim asemenea filmuleţe minunate şi ne grăbim să le popularizăm… De această dată ne-a atras atenţia experimentul unui băieţel şi al ingeniosului său tătic, care au trimis în spaţiul cosmic un balon meteorologic dotat cu o cameră video şi au filmat atât ascensiunea, cât şi o bună parte din coborâre.

Celălalt Petrică

Noaptea trecută a apărut la LiterNet o poveste pe care am scris-o de curând: Pentru Petrică, iepuraşul meu cu ochii roşii. Mă bucur că Răzvan a fost de acord să o publice la secţiunea Atelier (unde îi şi este locul, deocamdată), chiar dacă propunerea mea nu venise la pachet cu nişte ilustraţii reuşite, aşa cum s-ar fi cuvenit în cazul unei cărţi pentru copii mici. Dar cine ştie, poate prin acest mic anunţ voi descoperi pe cineva talentat şi dispus să lucreze pro bono.