Tărâmul lui Andilandi

Sărbătoarea creştină a Sfinţilor 40 de Mucenici din Sevastia s-a suprapus peste începerea anului agricol tradiţional şi a generat o sărbătoare tradiţională românească, Mucenicii sau Măcinicii.

În această zi, se trece la curăţenia gospodăriei, dându-se foc gunoaielor strânse numai cu foc adus din casă, pentru a aduce căldura din casă şi afară. În credinţa populară în ziua mucenicilor se încheie zilele babelor, zilele capricioase ale îngemănării iernii cu primăvara, lăsând loc zilelor moşilor, zile calde. De aceea, în această zi se fac numeroase ritualuri de alungare a gerului, cum ar fi: lovirea pământului cu bâte sau maiuri, rostind descântece, pentru ca să iasă căldura şi să intre gerul, sau jocul copiilor peste foc.

Sărbătoare tradiţională românească a primăverii, a prospeţimii, a bucuriei, a victoriei binelui împotriva răului. Cu această ocazie femeile primesc mici cadouri, obiecte decorative (mărţişoare), legate cu un şnur alb-roşu, ca simboluri aducătoare de noroc şi bunăstare.

Roşul este considerat culoarea primăverii, iar albul culoarea iernii. Se asociază de obicei florilor timpurii de primăvară, cea mai reprezentativă fiind ghiocelul.
  

Sărbătoarea de Dragobete (24 februarie) este echivalentul românesc al sărbătorii Valentine’s Day(14 februarie), mai cunoscută sub numele de Ziua Îndrăgostiţilor. Personaj mitologic original, Dragobetele, se diferenţiază fundamental de blajinul Sfânt Valentin din tradiţia catolică. Dragobetele nostru e un bărbat tânăr şi frumos, un neastâmpărat, mereu pus pe şotii.

În câteva sate din judeţele Ialomiţa şi Teleorman se mai practică şi astăzi un ceremonial dedicat cinstirii viţei de vie. La 1-2 februarie are loc “Arezanul” sau “Gurbanul viilor”. În dimineaţa acestei zile bărbaţii satului, însoţiţi de preot, pornesc în sănii trase de cai, spre podgorii, strigând: “Hai să mergem la Gurbanu!” Ajunşi la vii, proprietarii asistă la slujba religinoasă de sfinţire a plantaţiilor.

Apoi, fiecare dezgroapă sticlele cu vin îngropate la butucul unei viţe de vie, le destupă, stropesc via, şi taie câteva corzi pe care le vor răsuci în jurul căciulilor şi taliei.

În Transilvania şi Bucovina, de ziua Sf. Ioan Botezătorul au loc diverse ceremonii de sărbătorire a celor care poarta numele de Ioan ori de Simion. În Bucovina, la porţile tuturor sărbătoriţilor se pun în semn de omagiu brazi împodobiţi, iar aceştia organizează petreceri cu lăutari. În alte aşezări din inima ţării obiceiul are o structură mult mai complexă. Cei ce poartă numele de Ioan, Ion sau Simion sunt purtaţi prin sat, în care trase de boi şi împodobite cu nenumărate ţesături decorative: covoare, feţe de masă etc.

Alaiul este condus de călăreţi în ţinută de mare sărbătoare, iar caii acestora sunt bogat împodobiţi, cu ţesături şi podoabe de harnaşament. Procesiunea se îndreaptă către râu, unde Ionii sunt botezaţi/purificaţi. Apoi toata lumea [...]

La Bobotează există încă obiceiul ca după oficierea slujbei religioase să se meargă în procesiune către o apă curgătoare pentru a o “sfinţi”.

Când preotul aruncă crucea în apa îngheţată, uneori în copcile făcute de enoriaşi, un bărbat se va scufunda în apă, pentru a recupera crucea. În trecut, la această festivitate, extrem de importantă pentru viaţa spirituală a creştinilor – festivitate ce echivala cu o purificare totală, cu a doua naştere! –, participa însăşi Domnul Ţării. Acesta venea însoţit de invitaţii săi de onoare, indiferent cât mare era gerul afară.

În aproape toate satele româneşti din Transilvania, în ajunul Bobotezei (5 spre 6 ianuarie) grupuri mari de fetiţe şi de băieţei umblă din casă în casă pentru a vesti sosirea preotului “cu crucea”.

Copiii strigă tare, de trei ori la rând “Chiraleisa! Chiraleisa! Chiraleisa!” şi le urează gazdelor belşug şi sănătate în noul an. Micuţii sunt răsplătiţi cu mere şi nuci.

În dimineaţa zilei de Sf. Vasile copii merg pe la rude şi pe la vecini cu Sorcova pentru a le ura sănătate şi belşug în anul care începe. Cei mici poartă în mâini simbolul obiceiului: Sorcova, lucrată astăzi din flori artificiale prinse pe o nuia. Micii urători intră în casele oamenilor, îi lovesc pe urmă cu Sorcova, zicându-le:

“Sorcova vesela
Să trăiţi,
Să-înfloriţi
Ca merii,
Ca perii,
În mijlocul verii.
Tare ca piatra,
Iute ca săgeata.
Tare ca fierul,
Iute ca oţelul.
La anul şi la mulţi ani!”