Tărâmul lui Andilandi

De câţiva ani, de când avem parte de Internet de mare viteză, am descoperit în perioada Sărbătorilor de iarnă gustul posturilor de radio online asortate acestei teme. Casa se umple de colinde şi evergreen-uri. Voci cristaline de copii, coruri serafice, celebrităţi din toate timpurile sau necunoscuţi plini de pasiune vin să ne (în)cânte. Iată doar câteva exemple.

Cu Lucy, la bordul lui Zori de zi

Săptămâna trecută au fost făcute publice câteva fotografii din continuarea seriei Narnia – The Voyage of the Dawn Treader – aflat acum în plină producţie. Dintre protagoniştii primelor două filme ale seriei îi vom putea revedea numai pe Lucy şi Edmund, Peter şi Susan fiind deja prea mari pentru a mai pătrunde în tărâmul vrăjit al Narniei. Dar vom face cunoştinţă cu personaje noi – pisălogul văr Eustace – sau cu personaje vechi, dar radical schimbate – fostul prinţ Caspian, acum rege al Narniei.

Ghici cine le strică petrecerea minimoşilor?

Avanpremiera filmului Arthur et la vengeance de Maltazard, scris şi regizat de Luc Besson, va avea loc în toată Franţa chiar astăzi, 29 noiembrie. Din păcate însă, până când filmuleţul, al doilea din serie, va ajunge şi pe ecranele noastre mai avem de aşteptat destul de mult.

Scenariul a fost scris de Luc Besson după cea de-a doua carte a seriei lui cu Minimoşii, în care suntem transportaţi din nou în lumea creaturilor extrem de mici care trăiesc în Tărâmul Magic de la firul ierbii din curtea casei lui Arthur.

Domnul de ciocolată, jucării care spun pa şi alte asemenea texte

Navigând pe net zilele trecute am dat de o ştire care m-a bucurat mult, deşi am aflat de ea mult prea târziu pentru a o trâmbiţa la rândul meu, aşa cum s-ar fi cuvenit, având în vedere că una dintre poveştile radiofonice despre care se face vorbire îmi aparţine (o puteţi găsi şi în volumul apărut la editura Mediamorphosis).

Cum să-ţi dresezi dragonul (să nu te pape)

Şi astăzi scriu tot despre un film de animaţie care nu a apărut încă, dar pe care îl aştept cu nerăbdare: How to train a dragon!, creat – conform genericului – de către realizatorii lui Shrek, Madagascar şi Kung Fu Panda. Adică de cei de la Dreamworks. Nu ştiu prea multe detalii despre film. Site-ul oficial e tăcut ca un peşte.

Heidi, "străbuna" lui Ponyo

O mai ţineţi minte pe Heidi? Nu, nu vorbesc de ciocolată! Nici de modelista omonimă, de care nu mai încape nimeni pe net când dai căutare după numele ăsta, ci de fetiţa aceea micuţă, cu gura mare, pe care am iubit-o cu toţii în copilărie. Am postat şi o poză în stânga, în caz că nu v-aţi dumirit încă despre cine vorbesc, deşi mă îndoiesc că aşa ceva ar putea să se întâmple.

O escaladă dureroasă

Da, Disney se pregăteşte să dea gata şi povestea asta la anul. Filmuleţul de mai jos nu e trailer-ul, din păcate, ci doar un film făcut despre cât de departe au ajuns până acum cu desenatul. Pentru că desenează cu mânuţele, nu din taste şi butoane, ceea ce nu poate decât să mă bucure. Cred că măcar poveştile clasice merită asta, chiar dacă aşteptarea noastră va fi mai lungă.

Locul unde s-au ascuns bestiile…

Cautând filme pentru copii (unde altundeva decât pe YouTube?), am dat peste un trailer incitant şi deja am început să scotocesc cum pot face rost şi de cartea după care s-a făcut filmul.

Referinţe despre roman am găsit, evident, pe Wikipedia şi cred că voi găsi şi cartea de vânzare pe Amazon. N-am prins decât ideea ei şi deja a început să mă roadă curiozitatea. Sună promiţător, nu-i aşa?

De la fetiţă la prinţesă şi retur

Duminică am aterizat la spectacolul “Prinţesa Kasja” care ne-a fost prezentat de către o companie de teatru belgiană, aşa cum anunţasem, şi cum era trecut de altfel şi în program. Dar nu erau belgieni francofoni, ci din aceia flamanzi, lucru care ne-a explicat întrucâtva şi numele ciudat al sus-numitei prinţese, dar şi limba în care s-a jucat – engleza, nu franceza, aşa cum ne aşteptam cu toţii.

Horror in the Linden Street

Ieri am avut parte de o cură intensivă de teatru. După spectacolul meu, la care Matei (juniorul familiei) a rezistat stoic deşi îl mai văzuse de vreo patru ori şi a aplaudat politicos, mi-am cerut scuze că l-am târât din nou să-l vadă (pentru simplul motiv că n-am avut în grija cui să-l las, nu de alta) şi i-am promis o recompensă. Recompensă care a venit din partea trupei croate Žar ptica, care ne-a prezentat deliciosul spectacol Horror in the Linden Street (Strah u ulici Lipa) de Milivoj Matošec.