Tărâmul lui Andilandi

Marţi n-am numărat ceasurile rele, dar am avut parte de unele mici neplăceri. Sau să fi fost mari şi le-am trecut noi cu vederea? Ce mai contează… Ştim cu toţii că-n vacanţă eşti mai indulgent, mai predispus la concesii. Aşa şi noi când am găsit Palatul Şuţu închis pentru renovare (cică revine-n forţă peste vreo două săptămâni), Hanul lui Manuc în şantier şi Biserica de la Curtea Veche împrejmuită de schele

Rătăciţi în Paradis ar trebui să-i spun zilei a treia, în care m-am simţit atât de bine încât n-aş fi vrut să se mai sfârşească. La început, ne-am aventurat spre Băneasa, unde am poposit la Zoo. Ştiu că aici miroase rău pe alocuri şi că a murit şi elefantul, dar cred că locul merită încă vizitat

Pentru cei care nu ştiu cum arată o toacă

Întrucât vremea… şi vremurile ne-au fost potrivnice, ne-am decis “să plecăm” în vacanţă în Bucureşti şi prin împrejurimi.

Ştiu că sună ciudat, poate chiar dezamăgitor, dacă nu trist de-a dreptul, dar după ce veţi vedea pozele pe care le-am făcut, sigur vă veţi schimba părerea.

Ea e Fifi, tunsă şi coafată

Cu puţin timp în urmă am poposit la “Ferma animalelor”, un loc simpatic şi foarte bine întreţinut, populat cu ponei, iepuri, raţe, oi, capre, păsări de curte de toate soiurile şi viţei de lapte. Nu vorbesc despre desenul animat, desigur, deşi acesta e foarte sus în topul familiei noastre, ci despre o fermă adevărată, mult mai veselă, o fermă în care animalele pot fi văzute de aproape, mângâiate şi uneori chiar hrănite.

De câţiva ani, de când avem parte de Internet de mare viteză, am descoperit în perioada Sărbătorilor de iarnă gustul posturilor de radio online asortate acestei teme. Casa se umple de colinde şi evergreen-uri. Voci cristaline de copii, coruri serafice, celebrităţi din toate timpurile sau necunoscuţi plini de pasiune vin să ne (în)cânte. Iată doar câteva exemple.

Cu Lucy, la bordul lui Zori de zi

Săptămâna trecută au fost făcute publice câteva fotografii din continuarea seriei Narnia – The Voyage of the Dawn Treader – aflat acum în plină producţie. Dintre protagoniştii primelor două filme ale seriei îi vom putea revedea numai pe Lucy şi Edmund, Peter şi Susan fiind deja prea mari pentru a mai pătrunde în tărâmul vrăjit al Narniei. Dar vom face cunoştinţă cu personaje noi – pisălogul văr Eustace – sau cu personaje vechi, dar radical schimbate – fostul prinţ Caspian, acum rege al Narniei.

Ghici cine le strică petrecerea minimoşilor?

Avanpremiera filmului Arthur et la vengeance de Maltazard, scris şi regizat de Luc Besson, va avea loc în toată Franţa chiar astăzi, 29 noiembrie. Din păcate însă, până când filmuleţul, al doilea din serie, va ajunge şi pe ecranele noastre mai avem de aşteptat destul de mult.

Scenariul a fost scris de Luc Besson după cea de-a doua carte a seriei lui cu Minimoşii, în care suntem transportaţi din nou în lumea creaturilor extrem de mici care trăiesc în Tărâmul Magic de la firul ierbii din curtea casei lui Arthur.

Domnul de ciocolată, jucării care spun pa şi alte asemenea texte

Navigând pe net zilele trecute am dat de o ştire care m-a bucurat mult, deşi am aflat de ea mult prea târziu pentru a o trâmbiţa la rândul meu, aşa cum s-ar fi cuvenit, având în vedere că una dintre poveştile radiofonice despre care se face vorbire îmi aparţine (o puteţi găsi şi în volumul apărut la editura Mediamorphosis).

Cum să-ţi dresezi dragonul (să nu te pape)

Şi astăzi scriu tot despre un film de animaţie care nu a apărut încă, dar pe care îl aştept cu nerăbdare: How to train a dragon!, creat – conform genericului – de către realizatorii lui Shrek, Madagascar şi Kung Fu Panda. Adică de cei de la Dreamworks. Nu ştiu prea multe detalii despre film. Site-ul oficial e tăcut ca un peşte.

Heidi, "străbuna" lui Ponyo

O mai ţineţi minte pe Heidi? Nu, nu vorbesc de ciocolată! Nici de modelista omonimă, de care nu mai încape nimeni pe net când dai căutare după numele ăsta, ci de fetiţa aceea micuţă, cu gura mare, pe care am iubit-o cu toţii în copilărie. Am postat şi o poză în stânga, în caz că nu v-aţi dumirit încă despre cine vorbesc, deşi mă îndoiesc că aşa ceva ar putea să se întâmple.