Tărâmul lui Andilandi

Alunecaţi înăuntru, vă rog…

După cum am promis, revin în forţă cu următoarea piesă radiofonică găsită pe Trilulilu: Alunecând într-o prună. Din distribuţie fac parte: Mircea Albulescu, Constantin Dinulescu, doamna Alexandrina Halic şi, bineînţeles, Dorina Chiriac, mereu “copil” în piesele mele. Regia e semnată tot de Mircea Albulescu, iar muzica de George Marcu.

Clătita cu afine şi Domnul de ciocolată

Iată ce am mai găsit în peregrinările mele pe net. Un spectacol radiofonic după un text pe care l-am scris mai demult: Domnul de Ciocolată.

Întotdeauna am regretat că Teatrul Naţional Radiofonic nu distribuie aceste piese şi pe CD. Ştiu că ele se reiau periodic, dar nu aflu întotdeauna când anume.

Mânăstirea Argeşului – turla din faţa altarului

Nu credeam să-mi mai pot smulge câteva zile libere anul ăsta până la Crăciun. Vremurile au devenit mult prea complicate pentru vacanţe, chiar şi pentru unele scurte, prin zonă, aşa cum am tot avut noi în ultima vreme.

Marţi n-am numărat ceasurile rele, dar am avut parte de unele mici neplăceri. Sau să fi fost mari şi le-am trecut noi cu vederea? Ce mai contează… Ştim cu toţii că-n vacanţă eşti mai indulgent, mai predispus la concesii. Aşa şi noi când am găsit Palatul Şuţu închis pentru renovare (cică revine-n forţă peste vreo două săptămâni), Hanul lui Manuc în şantier şi Biserica de la Curtea Veche împrejmuită de schele

Rătăciţi în Paradis ar trebui să-i spun zilei a treia, în care m-am simţit atât de bine încât n-aş fi vrut să se mai sfârşească. La început, ne-am aventurat spre Băneasa, unde am poposit la Zoo. Ştiu că aici miroase rău pe alocuri şi că a murit şi elefantul, dar cred că locul merită încă vizitat

Pentru cei care nu ştiu cum arată o toacă

Întrucât vremea… şi vremurile ne-au fost potrivnice, ne-am decis “să plecăm” în vacanţă în Bucureşti şi prin împrejurimi.

Ştiu că sună ciudat, poate chiar dezamăgitor, dacă nu trist de-a dreptul, dar după ce veţi vedea pozele pe care le-am făcut, sigur vă veţi schimba părerea.

Ea e Fifi, tunsă şi coafată

Cu puţin timp în urmă am poposit la “Ferma animalelor”, un loc simpatic şi foarte bine întreţinut, populat cu ponei, iepuri, raţe, oi, capre, păsări de curte de toate soiurile şi viţei de lapte. Nu vorbesc despre desenul animat, desigur, deşi acesta e foarte sus în topul familiei noastre, ci despre o fermă adevărată, mult mai veselă, o fermă în care animalele pot fi văzute de aproape, mângâiate şi uneori chiar hrănite.

De câţiva ani, de când avem parte de Internet de mare viteză, am descoperit în perioada Sărbătorilor de iarnă gustul posturilor de radio online asortate acestei teme. Casa se umple de colinde şi evergreen-uri. Voci cristaline de copii, coruri serafice, celebrităţi din toate timpurile sau necunoscuţi plini de pasiune vin să ne (în)cânte. Iată doar câteva exemple.

Cu Lucy, la bordul lui Zori de zi

Săptămâna trecută au fost făcute publice câteva fotografii din continuarea seriei Narnia – The Voyage of the Dawn Treader – aflat acum în plină producţie. Dintre protagoniştii primelor două filme ale seriei îi vom putea revedea numai pe Lucy şi Edmund, Peter şi Susan fiind deja prea mari pentru a mai pătrunde în tărâmul vrăjit al Narniei. Dar vom face cunoştinţă cu personaje noi – pisălogul văr Eustace – sau cu personaje vechi, dar radical schimbate – fostul prinţ Caspian, acum rege al Narniei.

Ghici cine le strică petrecerea minimoşilor?

Avanpremiera filmului Arthur et la vengeance de Maltazard, scris şi regizat de Luc Besson, va avea loc în toată Franţa chiar astăzi, 29 noiembrie. Din păcate însă, până când filmuleţul, al doilea din serie, va ajunge şi pe ecranele noastre mai avem de aşteptat destul de mult.

Scenariul a fost scris de Luc Besson după cea de-a doua carte a seriei lui cu Minimoşii, în care suntem transportaţi din nou în lumea creaturilor extrem de mici care trăiesc în Tărâmul Magic de la firul ierbii din curtea casei lui Arthur.