Tărâmul lui Andilandi

O escaladă dureroasă

Da, Disney se pregăteşte să dea gata şi povestea asta la anul. Filmuleţul de mai jos nu e trailer-ul, din păcate, ci doar un film făcut despre cât de departe au ajuns până acum cu desenatul. Pentru că desenează cu mânuţele, nu din taste şi butoane, ceea ce nu poate decât să mă bucure. Cred că măcar poveştile clasice merită asta, chiar dacă aşteptarea noastră va fi mai lungă.

Locul unde s-au ascuns bestiile…

Cautând filme pentru copii (unde altundeva decât pe YouTube?), am dat peste un trailer incitant şi deja am început să scotocesc cum pot face rost şi de cartea după care s-a făcut filmul.

Referinţe despre roman am găsit, evident, pe Wikipedia şi cred că voi găsi şi cartea de vânzare pe Amazon. N-am prins decât ideea ei şi deja a început să mă roadă curiozitatea. Sună promiţător, nu-i aşa?

De la fetiţă la prinţesă şi retur

Duminică am aterizat la spectacolul “Prinţesa Kasja” care ne-a fost prezentat de către o companie de teatru belgiană, aşa cum anunţasem, şi cum era trecut de altfel şi în program. Dar nu erau belgieni francofoni, ci din aceia flamanzi, lucru care ne-a explicat întrucâtva şi numele ciudat al sus-numitei prinţese, dar şi limba în care s-a jucat – engleza, nu franceza, aşa cum ne aşteptam cu toţii.

Horror in the Linden Street

Ieri am avut parte de o cură intensivă de teatru. După spectacolul meu, la care Matei (juniorul familiei) a rezistat stoic deşi îl mai văzuse de vreo patru ori şi a aplaudat politicos, mi-am cerut scuze că l-am târât din nou să-l vadă (pentru simplul motiv că n-am avut în grija cui să-l las, nu de alta) şi i-am promis o recompensă. Recompensă care a venit din partea trupei croate Žar ptica, care ne-a prezentat deliciosul spectacol Horror in the Linden Street (Strah u ulici Lipa) de Milivoj Matošec.

Festivalul International de Teatru pentru Copii

Mă pregătesc să plec la teatru, în ciuda vremii urâte de afară şi am nişte emoţii cumplite… Spectacolul “Când jucăriile spun pa” va deschide acest festival prestigios şi sper din suflet că vom fi la înălţimea aşteptărilor micilor spectatori şi a juriului.

Carte şcolară

Cred că am să dau totuşi o raită pe la Târgul de Carte Şcolară Gaudeamus, pentru că manualele pe care le-a primit Matei sunt într-adevăr într-o stare deplorabilă. Sunt murdare, miros urât, au colţurile îndoite, iar manualul de matematică e deja “rezolvat”.

Dacă reducerile sunt chiar atât de mari pe cât le anunţă cu surle şi trâmbiţe comunicatul de mai sus, vă voi spune de-abia sâmbătă, după ce voi ateriza la faţa locului.

O altfel de carte pentru copii

Aveţi aici un link către o cărticică pentru copii între 4 şi 8 ani care a stârnit controverse uriaşe. De ce? Cartea vorbeşte despre povestea unor pinguini homosexuali. Recenziile de aici încep toate cam la fel. “This wonderful story…”, “Charming!”, “A little miracle for children”…

Nu am pus ghilimelele pentru că nu am ştiut cum vor arăta în bara de adrese. Şi, pentru a avea un comportament iresponsabil şi tabloid până la capăt, am simplificat excesiv, omiţând cu bună ştiinţă să spunem că este vorba despre pozele copiilor şi nu despre ăia mici de-a dreptul. În rest însă totul este adevărat: pozele copiilor “aduc” înapoi portofelele.

Vă mai amintiţi de Traducătorul Universal din Star Trek? Era o drăcovenie cu ajutorul căreia puteaţi înţelege limba oricărei fiinţe capabile de comunicare. Ah, cât de mult am avut nevoie de el acum câţiva ani, când am întâlnit primul extraterestru din viaţa mea!

Am văzut astăzi un videoclip superb. Este vorba despre o campanie comercială pentru apa plată Evian. Până acum mi s-a părut că Evian e scump şi destul de fad. Abia astăzi am înţeles ce fac cu banii şi cât de dulci pot să fie…

Din comentariile postate pe YouTube înţeleg că filmările s-au făcut în Cehia, iar montajul şi toată partea de CGI s-a realizat în Australia. Vă las să apreciaţi singuri rezultatul.