Tărâmul lui Andilandi

Locul unde s-au ascuns bestiile…

Cautând filme pentru copii (unde altundeva decât pe YouTube?), am dat peste un trailer incitant şi deja am început să scotocesc cum pot face rost şi de cartea după care s-a făcut filmul.

Referinţe despre roman am găsit, evident, pe Wikipedia şi cred că voi găsi şi cartea de vânzare pe Amazon. N-am prins decât ideea ei şi deja a început să mă roadă curiozitatea. Sună promiţător, nu-i aşa?

Cămila albă a lui Sophie

Am primit de curând o carte relativ nouă, publicată la Corint Junior in 2008, dar despre care nu auzisem nimic până în momentul în care ne-a picat între mânuţe. Adică despre care nu s-a obosit nimeni să facă valuri ori campanii de promovare, deşi cartea fusese distinsă cu premiul Glen Dimplex Children’s book, în 2006.

Te invităm să ni te alături în Aventura gemenilor dincolo de Poiana Vie…

Îţi mai aminteşti de Călătoria lui Vlad în Celălalt Tărâm? De atunci au trecut zece ani, iar Celălalt Tărâm s-a schimbat. Graniţele s-au rearanjat, cârmuitorii sunt acum… alţii. Nu se mai nasc decât Balauri „de rând”, cu mai multe capete, dar mai puţină putere. Ielele au îmbătrânit, Blajinii se ascund, Căpcânii au pierdut războiul, iar Zmeii, mai puternici ca niciodată, pârjolesc totul în calea lor.

Acesta e momentul când o nouă aventură e pe cale să înceapă. Prietenii? Aceiaşi. Duşmanii? Cu mult mai mulţi. Cărăuşul? Nu este singur, ci sunt… doi.

Te-ai gândit cum ar fi să te trezeşti într-o bună dimineaţă în Celălalt Tărâm, alături de propriul tău Cal Năzdrăvan? Este exact ceea ce i s-a întâmplat lui Vlad Ionescu, un băieţel obişnuit ajuns într-o lume neobişnuită. Ajutat de Blajini şi de Uriaşi, Vlad se va lupta cu Iele, Zmei, Strigoi, Căpcâni, Balauri şi Solomonari, pentru a străbate până în Poiana Sânzienelor şi a duce la îndeplinire tainica misiune încredinţată de Ursitoare.

Învaţă din greşelile lui. Nu se ştie niciodată când Ursitoarele te vor pune la încercare şi pe tine… Caută în librării primul volum al seriei Andilandi: Călătoria lui Vlad în Celălalt Tărâm.

“O poveste sută la sută românească, valorificând inteligent, seducător şi captivant la lectură, întregul univers mitologic şi folcloric autohton. [...] Un roman pentru copii mai mari, în care suspansul şi surprizele se ţin lanţ.” – Ioana Drăgan, extras din prefaţa cărţii

…de Joseph Delaney. Cartea a patra din „Cronicile Wardstone” pare să preia ştafeta mult-îndrăgitei serii Harry Potter. Şi când spun asta, mă gândesc desigur atât la notorietatea de care aceasta încă se bucură, cât şi la publicul ţintă, la vârsta la care personajele lui J.K. Rowling au fost „părăsite”. Asta pentru ca seria lui Delaney, după cum vă spuneam şi prin iarna trecută, n-aş recomanda-o unui copil sub 13 ani. Şi poate n-aş recomanda-o deloc unui copil.

E scrisă atât de bine pentru genul ei – fantasy-horror – încât mie, ca adult, mi s-a oprit inima-n loc de câteva ori citind aceste cărţi. Iar lucrurile se pare că devin din ce în ce mai grave şi mai întunecate.

O să spuneţi că încep să am o idee fixă cu Roald Dahl, ceea ce e absolut corect. Dar fiţi pe pace, nu scăpaţi de el până n-am să-i prezint toate cărţile. Nu mai sunt decât două traduse în limba română – “Matilda” şi “Vrăjitoarele”, dar vi le recomand spre lectură şi pe acestea. Le găsiţi în orice librărire, dacă scotociţi cu atenţie rafturile după cărţile publicate la Editura Rao.

Am să încep cu cărticica „Matilda”, pe care tocmai i-am citit-o băiatului meu şi care ne-a cucerit pe amândoi. Asta în ciuda faptului că protagonista era o fetiţă – şi nu una oarecare, ci un copil superdotat. Dar ne-am distrat de minune, iar pe eroină am îndrăgit-o de la primele pagini, chiar dacă era… fată…

…este, cu siguranţă, cel mai îndrăgit personaj al literaturii pentru cei mici, unde, de ce n-am recunoaşte-o pe şleau, concurenţa este cam… mare.

Iată, aşadar, un motiv suficient de întemeiat pentru a vă recomanda să-i faceţi cunoştinţă copilului vostru cu Peter, băieţelul care n-a mai vrut să crească.

Dezvăluiţi-i puiului vostru frumuseţea Tărâmului de Nicăieri. Acel loc mirific în care te poţi juca în neştire fără părinţi, fără profesori, fără teme pentru acasă…

…ilustrată chiar de către autor

„Iată-l pe Apolodor, fost pe vremuri călător, să reţinem cel puţin, faptul că e pinguin”… Nu ştiu ce aţi reţinut voi din cele două cărticele ce poartă semnătura regretatului Gellu Naum, dar sper că sunteţi de acord cu mine când spun că odată citite, sunt foarte greu, aproape imposibil, de uitat.

Eu nu numai că am reuşit să le ţin minte, dar, citindu-le la nesfârşit, seară de seară, am reuşit să le învăţ pe dinafară. Mă puteţi trezi oricând în toiul nopţii şi sunt în stare să vă spun că lângă micul pinguin „stă Amedeu, cel mai cumsecade leu, cântăreţ la clarinet şi din când în când poet” ori că „blondul din fotografie este cangurul Ilie”.

Azi e 1 Iunie, cea mai mare sărbătoare a celor mici. Deja mă gândesc cu îngrijorare (dar şi cu o doză greu disimulată de invidie) la cât de solicitantă şi de frumoasă va fi această zi. Doar ştim cu toţii ce ne aşteaptă: plimbări cu bicicleta, desene pe asfalt, trecerea „în revistă” a cofetăriilor din zonă, cumpărarea jucăriei mult visate…

Tot astăzi e şi ziua de naştere a lui Mircea Cărtărescu, caruia îi urăm multă sănătate şi putere de muncă. Cu toate că dânsul nu duce lipsă de recenzii favorabile, fiind unul dintre cei mai mediatizaţi autori români ai momentului, pentru noi e un prilej fericit să vă recomandăm din nou una dintre cărţile domniei sale, scrisă pentru copiii mai mari: Enciclopedia zmeilor.

Cărticica asta, cunoscută şi publicată în limba română la una dintre editurile noastre de prestigiu, poartă de fapt numele de „Uriaşul cel Prietenos” – prescurtat UCP.

Povestea în care un Uriaş aparent „oribil” răpeşte o sărmană fetiţă, întinzând mâna şi culegând-o pur şi simplu din camera orfelinatului în care aceasta trăia, pare o istorioară deopotrivă incitantă, dar şi greu de dus la bun sfârşit.

Ei bine, maestrul Roald Dahl nu numai că o va încheia cu succes, dar cu umorul şi lejeritatea condeiului care-l caracterizează, ne va încânta la fiecare pas. Cartea asta e o bijuterie, n-o ocoliţi! Se citeşte uşor şi poate fi, la o adică, un adevărat pansament pentru suflet.