Tărâmul lui Andilandi

În Transilvania şi Bucovina, de ziua Sf. Ioan Botezătorul au loc diverse ceremonii de sărbătorire a celor care poarta numele de Ioan ori de Simion. În Bucovina, la porţile tuturor sărbătoriţilor se pun în semn de omagiu brazi împodobiţi, iar aceştia organizează petreceri cu lăutari. În alte aşezări din inima ţării obiceiul are o structură mult mai complexă. Cei ce poartă numele de Ioan, Ion sau Simion sunt purtaţi prin sat, în care trase de boi şi împodobite cu nenumărate ţesături decorative: covoare, feţe de masă etc.

Alaiul este condus de călăreţi în ţinută de mare sărbătoare, iar caii acestora sunt bogat împodobiţi, cu ţesături şi podoabe de harnaşament. Procesiunea se îndreaptă către râu, unde Ionii sunt botezaţi/purificaţi. Apoi toata lumea [...]

La Bobotează există încă obiceiul ca după oficierea slujbei religioase să se meargă în procesiune către o apă curgătoare pentru a o “sfinţi”.

Când preotul aruncă crucea în apa îngheţată, uneori în copcile făcute de enoriaşi, un bărbat se va scufunda în apă, pentru a recupera crucea. În trecut, la această festivitate, extrem de importantă pentru viaţa spirituală a creştinilor – festivitate ce echivala cu o purificare totală, cu a doua naştere! –, participa însăşi Domnul Ţării. Acesta venea însoţit de invitaţii săi de onoare, indiferent cât mare era gerul afară.

În aproape toate satele româneşti din Transilvania, în ajunul Bobotezei (5 spre 6 ianuarie) grupuri mari de fetiţe şi de băieţei umblă din casă în casă pentru a vesti sosirea preotului “cu crucea”.

Copiii strigă tare, de trei ori la rând “Chiraleisa! Chiraleisa! Chiraleisa!” şi le urează gazdelor belşug şi sănătate în noul an. Micuţii sunt răsplătiţi cu mere şi nuci.