Tărâmul lui Andilandi

Când jucăriile spun pa… vechiului sediu

După ce a aterizat într-un spaţiu nou, cel al fostului cinematograf Gloria, de lângă parcul I.O.R., trupa Teatrului Ion Creangă s-a pus din nou pe treabă. Nu ştiu cum s-au acomodat actorii cu noua lor sală ori cât de dor le este încă de cea veche, pentru că n-am apucat încă să-i întreb, dar vă pot asigura că prichindeii sectorului III i-au primit cu mare bucurie şi au dat năvală la spectacole, fericiţi că teatrul lor de suflet a venit acum mai aproape şi de căsuţele lor.

Domnul de ciocolată, jucării care spun pa şi alte asemenea texte

Navigând pe net zilele trecute am dat de o ştire care m-a bucurat mult, deşi am aflat de ea mult prea târziu pentru a o trâmbiţa la rândul meu, aşa cum s-ar fi cuvenit, având în vedere că una dintre poveştile radiofonice despre care se face vorbire îmi aparţine (o puteţi găsi şi în volumul apărut la editura Mediamorphosis).

HalliHallå, cu Sara Myrberg şi Per Dahlström

Ieri am asistat la un regal teatral pentru micuţii de 2-4 anişori – spectacolul “HalliHallå”, prezentat de Teater TR3, din Stockholm, Suedia. Spun regal fiindcă, după părerea mea, a fost cel mai inspirat spectacol pentru copii mici pe care am reuşit să-l văd în acest festival. Povestea adusă în faţa “micilor critici” a fost una cât se poate de simplă – textul ne vorbea despre doi prieteni care aveau o singură minge cu care se puteau juca.

Un lup, o capra şi trei iezi – regia Cornel Todea

…spectacole de văzut în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru pentru Copii „100, 1.000, 1.000.000 de poveşti” din anul acesta: „HalliHalla”, prezentat de Teater Tr3, Stockholm, Suedia; „Pinocchio”, producţie a Teatrului „Ion Creangă”; „Călătorie fantastică (Aventurile celor doi clovni în lumea poveştilor) Ionuţ şi Măriuca”, susţinut de Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ şi „Un lup, o capră şi trei iezi”, prezentat tot de Teatrul „Ion Creangă”.

De la fetiţă la prinţesă şi retur

Duminică am aterizat la spectacolul “Prinţesa Kasja” care ne-a fost prezentat de către o companie de teatru belgiană, aşa cum anunţasem, şi cum era trecut de altfel şi în program. Dar nu erau belgieni francofoni, ci din aceia flamanzi, lucru care ne-a explicat întrucâtva şi numele ciudat al sus-numitei prinţese, dar şi limba în care s-a jucat – engleza, nu franceza, aşa cum ne aşteptam cu toţii.

Horror in the Linden Street

Ieri am avut parte de o cură intensivă de teatru. După spectacolul meu, la care Matei (juniorul familiei) a rezistat stoic deşi îl mai văzuse de vreo patru ori şi a aplaudat politicos, mi-am cerut scuze că l-am târât din nou să-l vadă (pentru simplul motiv că n-am avut în grija cui să-l las, nu de alta) şi i-am promis o recompensă. Recompensă care a venit din partea trupei croate Žar ptica, care ne-a prezentat deliciosul spectacol Horror in the Linden Street (Strah u ulici Lipa) de Milivoj Matošec.

Festivalul International de Teatru pentru Copii

Mă pregătesc să plec la teatru, în ciuda vremii urâte de afară şi am nişte emoţii cumplite… Spectacolul “Când jucăriile spun pa” va deschide acest festival prestigios şi sper din suflet că vom fi la înălţimea aşteptărilor micilor spectatori şi a juriului.

Bine v-am regăsit. După mai multe săptămâni de tăcere, astăzi am plăcerea să vă invit la o nouă premieră, dar de această dată… din fotoliile voastre.

Citez: Duminică, 29 martie, la ora 9.05, Radio România Actualităţi prezintă “Anotimpurile buclucaşe” de Sînziana Popescu. Adaptarea radiofonică şi regia artistică: Mihai Lungeanu.