Trupele de teatru NiL ale Liceului Teoretic „Nikolaus Lenau” au sărbătorit anul acesta 20 de ani de existență, prin organizarea Zilei lungi a teatrului școlar și de tineret NiL care a avut loc joi, 12 mai 2016, între orele ora 13,30 – 22,30 pe scena Teatrului German de Stat din Timișoara.
Știu, asta s-a întâmplat de multișor, iar eu n-am avut cum să particip, deși tare mi-aș fi dorit, dar iată că săptămâna trecută, când trupa Teatrului German din Timișoara a avut câteva reprezentații în București, am primit un cadou de milioane via. Isolde Cobeț, regizoarea spectacolului: un filmuleț cu spectacolul „Viața ca o poveste”, versiunea în limba germană (Das Leben als Märchen), în interpretarea trupei NiL Junior. Mi-am dorit mult să particip la sărbătoarea lor, vă spun sincer, dar chiar atunci eram în avion, în drum spre „Salone del libro di Torino”, așa că n-am mai ajuns să-i văd jucând. Poate altă dată. Poate la următoarea piesă tradusă și montată? 😛
Oricum, una peste alta, azi mi-am luat revanșa. Am văzut spectacolul lor în tihnă, la mine acasă, și m-am distrat copios urmărindu-i jucând ori, mai bine zis, jucându-se, și am impresia că și ei s-au distrat. Ar fi cam ciudat să mă apuc acum să scriu o cronică serioasă la un spectacol după un text de-al meu, deci n-am de gând să despic firul în patru, dar vă pot spune doar trei lucruri: regia mi s-a părut impecabilă, costumele și decorul cu nimic mai prejos decât cele rezervate unei trupe profesioniste, iar copiii-actori foarte, foarte talentați. Habar n-am ce au de gând să facă fiecare în viață, dar am trăit suficient în teatru ca să-mi permit să afirm că pe unii dintre ei sunt aproape sigură că-i vom putea vedea jucând, destul de repede, pe scenele profesioniste.
Din câte mi-a explicat Isa Berger, actriță la Teatrul German de Stat din Timișoara și îndrumător artistic al grupei NiL Junior, ei știau de text de vreo doi ani, dar nu aveau un actor așa de mititel pentru protagonist. Asta până l-au descoperit pe Vladimir Socolovici, un băiat talentat, dar și muncitor și foarte decis, care le-a zis încă de la început (ca să fie clar) „oi fi eu mic, dar pot face lucruri mari”. Și a avut gura aurită, pentru că interpretarea lui a fost realmente una de forță (parcă aș fi scris textul pentru el), iar tot spectacolul a fost unul foarte reușit. Mi-au plăcut și „Actorul”, „Tatăl”, „Lupul” cu Scufița lui, „Vrăjitoarea” (din… Oz :)) „Mama Vitregă” and the gang, „Balaurița” (ce surpriză plăcută!) și, desigur, simpaticul Hansel și „sora lui”. Ați făcut o treabă nemaipomenită copii, vă mulțumesc! Mulțumesc, Isolde Cobeț!
În încheiere, m-am gândit să vă las să-i admirați pe acești minunați actori într-un gif pe care l-am compus din pozele primite de la ei. M-am gândit că pentru a vedea cât sunt de expresivi, ar fi bine să-i urmăriți mai întâi pe repede înainte și pe muțește, pentru că un text v-ar putea distrage atenția.
Poftiți și spectacolul. Nu m-a lăsat inima să-l tai, așa că a rămas integral:
Vladule, vezi că stau americanii cu ochii pe tine. Broadway-u’ te așteaptă. Mă fălesc cu tine pe aici. Baftă multă și la mai mare, felicitări întregii trupe.
Mircea – un trupes.
Mulți actori talentați în trupa asta, are Broadway-ul ce alege. 😉