Tărâmul lui Andilandi

…de Joseph Delaney. Cartea a patra din „Cronicile Wardstone” pare să preia ştafeta mult-îndrăgitei serii Harry Potter. Şi când spun asta, mă gândesc desigur atât la notorietatea de care aceasta încă se bucură, cât şi la publicul ţintă, la vârsta la care personajele lui J.K. Rowling au fost „părăsite”. Asta pentru ca seria lui Delaney, după cum vă spuneam şi prin iarna trecută, n-aş recomanda-o unui copil sub 13 ani. Şi poate n-aş recomanda-o deloc unui copil.

E scrisă atât de bine pentru genul ei – fantasy-horror – încât mie, ca adult, mi s-a oprit inima-n loc de câteva ori citind aceste cărţi. Iar lucrurile se pare că devin din ce în ce mai grave şi mai întunecate.

Deocamdată n-am citit ultimul volum, aşa că n-am să vă spun despre el ce am găsit pe alte site-uri, pentru că nu-mi place să vorbesc în necunoştinţă de cauză. Promit însă să-l citesc cât de curând. Vă pot spune însă ce am găsit despre autor…

Într-un interviu acordat revistei The Times, Joseph Delaney povesteste despre începuturile sale ca scriitor, despre pasiunea sa pentru literatura fantastica şi, nu în ultimul rând, despre cel mai recent succes al său: cartea a patra din seria Cronicile Wardstone, „Bătălia Vraciului”, care va aparea în curând la Editura Corint Junior.

Bestsellerul lui Joseph Delaney, Cronicile Wardstone, care îi au ca eroi pe Vraci şi Ucenicul său, a fost cumpărat de Warner Bros., studioul cinematografic de la Hollywood care a cumpărat filmele cu Harry Potter. Ca şi Rowling, Delaney îşi concentrează thrillerele pe lupta sinistră a puterilor magice şi, ca şi în romanele lui Rowling, succesul lor iniţial a venit prin intermediul unui entuziasm colectiv în rândul copiilor.

Delaney este un povestitor înnăscut, cu rădăcini adânci în Lancashire aşa cum şi Alan Garner provine din Cheshire. A vândut peste 500.000 exemplare în 20 de ţări şi îşi merită succesul pe deplin.

“Soţia mea, Marie se trezea la ora 4 dimineaţa pentru a se duce la lucru, deci eu scriam în fiecare dimineaţă între 6:15 şi 7:30 înainte de a mă prezenta la şcoală,” îşi aminteşte Delaney. “Carolyn Whittaker, singurul agent pe care l-am abordat şi nu m-a refuzat, nu a câştigat niciun leu de pe urma mea în cei zece ani în care am încercat să scriu literatură pentru adulţi. Deci, ca şi Tom (naratorul din Ucenicul Vraciului), am avut o lungă ucenicie,” spune el, ironic.

Delaney, fiul unui muncitor, în prezent un bărbat vioi de 62 de ani, cu o barbă încărunţită, s-a născut într-o familie cu patru băieţi, toţi trăind acelaşi coşmar, în care o creatură a răului încercă să-i târască într-o pivniţă a casei lor. Convinşi că vor muri dacă această creatură îşi va îndeplini planul, băieţii făcuseră un pact să se trezească unul pe celălalt în cazul în care unul dintre ei ar avea respectivul coşmar. Delaney a citit numeroase cărţi de literatură fantastică la biblioteca publică din Preston, dar a lucrat fără tragere de inimă ca ucenic al unui inginer, timp de cinci ani înainte de a obţine rezultate foarte bune la seral şi de a merge la Universitatea Lancaster pentru a studia limba engleză. La 29 de ani, ca profesor, a devenit şeful departamentului de film şi media la Colegiul Blackpool Sixth Form – specializându-se în filme cu vampiri.

Personajul mamei lui Tom din seria Vraciului este creat se pare după asemănarea mamei lui Delaney care a murit chiar înainte ca prima carte să fie publicată.

Dacă mă întrebaţi pe mine care ar fi atuul acestei serii, am să vă spun că, spre deosebire de seria lui Potter, seria Vraciului exceleaza prin moralitatea ei. Vrajitoarele sunt nişte fiinţe malefice, iar personajele principale sunt un fel de witch-hunters.

Alice, unul dintre personajele principale, este singura vrăjitoare ceva mai bună. După cum ne spune Tom “nu una pe deplin bună, dar nici pe deplin rea”. Iar ce o face să fie mai bună, ce o imblânzeşte, e de fapt iubirea faţă de Tom.

Desigur, ca orice cărţi bune pentru adolescenţi, romanele din seria Vraciul au ca eroi puşti ce descoperă secretele, responsabilităţile şi misterele spirituale de adulţilor. Reţetă aplicată de altfel şi de Rowling. Citind cărţile lui Delaney însă veţi remarca că între cele două serii există o deosebire fundamentală: una e scrisă de un creştin, iar alta nu.