And Tango Makes Three
O altfel de carte pentru copii
Eu mi-am comandat-o, dar nu mi-a ajuns încă, deci nu vă pot spune mare lucru despre ea. M-ar interesa însă ce credeţi voi despre ideea asta. Vi se pare ok? Aţi lua o carte de genul ăsta pentru copiii voştri?
E un trend? E doar un soi de “teribilism” literar? Există o piaţă pentru aşa ceva?
Sînziana Popescu este creatoarea seriei Andilandi, despre aventurile în Celălalt Târâm ale unor copii "încercaţi" de invidie, egoism sau lipsă de încredere în sine. Dar nu puţini dintre vizitatorii noştri o cunosc şi drept autoare de teatru pentru copii.
Alte pagini semnate de Sînziana Popescu
Pe mine nu mă încântă ideea. E drept, nu am citit cartea şi probabil că nici nu o voi citi, dar mă şi întreb pentru cine e scrisă? Pentru copiii altor cupluri gay, ca sa se simtă mai “normali”? Pentru copiii unor cupluri “normale” ca să îi accepte mai uşor pe cei dintâi? O să cumpere şi alţi părinţi “normali” cartea asta? Câţi vor fi la fel de curioşi şi de deschişi ca tine?
Curioasă sunt, recunosc.
Din cauza asta am şi scris despre cartea cu pricina. Voiam să ştiu cam pe unde ne situăm noi faţă de aşa-zisele “ţări civilizate”, din punctul ăsta de vedere. Se pare că străinii sunt pentru, noi… nu prea. Oare ce vom face însă peste vreo câţiva ani când “anormalii” vor veni peste noi? Îşi vor cere drepturile ş.a.m.d… Nu de alta, dar cred că asta ne aşteaptă, indiferent dacă ne-o dorim sau nu. 
Câte feţe zâmbitoare ai pus! “Just smile and wave, boys. Smile and wave…” Ghici de unde e replica asta?
Nu cred că vom vedea prea curând la noi asemenea cărţi, oricât de politically correct-e ar fi ele. Motivul este unul practic: persoanele cu asemenea orientări sexuale din România preferă să nu se expună (oprobiului) public. Eu personal cunosc câţiva homosexuali, dar nu cunosc niciun cuplu stabil de persoane gay. Câtă vreme aceştia nu vor avea dreptul să formeze “căsnicii” sau alt gen de parteneriate legale, ei nu vor avea nici dreptul să procreeze / înfieze copii. Şi astfel nu va exista o piaţă pentru această carte.
Nu ştiu dacă e bine sau e rău. Sincer, mie nu îmi lipseşte acest titlu din raft. Şi eu, şi fetele mele am putea trăi liniştiţi şi fără el.
După mintea mea, mai avem un răgaz de vreo două-trei decenii până când acest sub-gen literar va deveni trendy şi la noi. Sau măcar aşa sper.