Tărâmul lui Andilandi

Tânărul actor britanic Daniel Radcliffe a semnat, în sfârşit, contractul cu Warner Brothers pentru rolul vrăjitorului Harry Potter, din următoarele două filme ale seriei. Ultimele de altfel! Astfel, zvonurile conform cărora Radcliffe urma să fie înlocuit datorită rolului său de adult din piesa fără perdea “Equus” au fost curmate din faşă. Deşi, potrivit declaraţiilor protagonistului e limpede ca lumina zilei că-şi doreşte foarte mult altceva…

Ce să vă spun?… Convingerea mea e că asta e riscul atunci când urmăreşti un personaj prea mult timp. Se plictiseşte până şi autorul, oricât de mult ar ţine la personajul cu pricina. Iar de actori, ce să mai vorbim? Unde mai pui că aceşti copii cresc, oricât de rău ne-ar părea… V-am ataşat şi o poza cu Daniel Radcliffe în piesa “Equus” – spectacol care a declanşat o adevărată isterie mediatică, datorită fatului că Daniel joacă aşa cum l-a făcut mămica lui, gol-goluţ.

Sper să nu-i dezamăgesc prea mult pe fanii lui Harry, desigur pe cei care n-au aflat încă. Pe de altă parte însă, încercarea actorului de a scăpa de un şablon, de a evolua, de a se perfecţiona, mi se pare lăudabilă.

E firesc să vrei să creşti, şi să-mi fie iertat, dar de un personaj atât de îndrăgit ca Potter nu poţi scăpa decât şocând lumea. Gândiţi-vă puţin, ce s-ar fi întâmplat dacă Leonardo di Caprio “n-ar fi sărit” de pe Titanic, spunând că decât să joace mereu june-prim, mai bine nu mai joacă deloc. (Poate aţi uitat, dar atunci a fost alt scandal!…) Cu siguraţă n-am mai fi avut ocazia să-l vedem jucând magistral în “Aviatorul” sau “Diamantul sângeriu“.

Asta nu înseamnă desigur că pentru mine Daniel Radcliffe nu va fi mereu Harry Potter, tot aşa cum Di Caprio va fi mereu Toby, din “This boy’s life“, unde l-am văzut pentru prima oară jucând fabulos alături de guru-ul lui, Robert de Niro.