Tărâmul lui Andilandi

De la fetiţă la prinţesă şi retur

Duminică am aterizat la spectacolul “Prinţesa Kasja” care ne-a fost prezentat de către o companie de teatru belgiană, aşa cum anunţasem, şi cum era trecut de altfel şi în program. Dar nu erau belgieni francofoni, ci din aceia flamanzi, lucru care ne-a explicat întrucâtva şi numele ciudat al sus-numitei prinţese, dar şi limba în care s-a jucat – engleza, nu franceza, aşa cum ne aşteptam cu toţii.

Trupa Cool Company ne-a prezentat aşadar povestea uşor moralizatoare a unei fetiţe – aţi ghicit, pe nume Kasja! – care îşi uită vechii prieteni după ce ajunge prinţesă. Spectacolul a fost simpatic, iar muzica – interpretată live la tot felul de instrumente – de-a dreptul izbutită. Actorii ne-au anunţat la sfârşit că au şi un CD cu cântecelele din spectacol, CD pe care îl putem comanda online, dând căutare după compania lor. Eu l-am găsit chiar aici.

Cum vine un bebeluş în această... Wonderful New World

Luni am văzut spectacolul “Wonderful New World”, produs de Artika Theatre Company, din Grecia. Deşi piesa a fost recomandată copiilor între 1-4 ani, am fost uimită să constat că se pot spune lucruri interesante şi haioase chiar pentru cei mai tineri dintre spectatori. Princhindeii s-au distrat şi au fost trup şi suflet alături de interpretă care a vorbit pe limba lor. Şi aici nu mă refer numai la efortul fabulos al actriţei (Katerina Alexaki, deopotrivă şi regizoare a spectacolului) de a se exprima corect în limba română, ci mai cu seamă la faptul că le-a vorbit copiilor de unu ori doi anişori aflaţi în sală despre problemele lor de suflet. Micuţii au urmărit, cu ochii cât cepele, aventurile de care are parte un făt în pântecul mamei. Au aflat cum papă el, trăgând de cordonul ombilical sau cum se joacă şi cum dă din picioruşe, mişcând burtica mamei sale. Şi suprizele nu s-au oprit aici, pentru că bebe a ieşit afară, într-o lume nouă şi minunată. Spectatorii au râs în hohote de bebeluşul care păpa lăptic dintr-un balon, de cum stătea el la început pe burtică şi de-abia îşi putea ridica căpşorul, de faptul că pe la cinci luni de-abia stătea în şezut ori de dificultăţile lui într-ale mersului şi, mai apoi, alergatului.

Bebeluşul se simte bine în noua şi minunata sa lume

Concluzia mea, inevitabilă, este că poţi face un spectacol realmente reuşit chiar şi pentru bebeluşi. Trebuie doar să vrei, să iubeşti copiii şi, desigur, să ai talent, chemare pentru lumea teatrului. Iar grecii m-au încredinţat încă o dată, dacă mai era nevoie, că au talent cu carul. Se simte că teatrul s-a născut la ei… Voi ce-aţi mai văzut din Festival?