Tărâmul lui Andilandi

Pentru cei care nu ştiu cum arată o toacă

Întrucât vremea… şi vremurile ne-au fost potrivnice, ne-am decis “să plecăm” în vacanţă în Bucureşti şi prin împrejurimi.

Ştiu că sună ciudat, poate chiar dezamăgitor, dacă nu trist de-a dreptul, dar după ce veţi vedea pozele pe care le-am făcut, sigur vă veţi schimba părerea. Culmea e că încă mai avem un oraş superb, cu monumente inedite, cu multe muzee, cu parcuri grozave şi locuri de relaxare demne de vizitat nu numai de către turişti, ci şi de noi, rezidenţii, cei care nu prea avem timp să le bântuim în timpul anului.

Când ne-am decis să ne vizităm oraşul şi zonele interesante din împrejurimi n-am luat-o organizat. Singura chestie pe care ne-am propus-o a fost să fim în contratimp cu… turma. Mai precis, să luăm Bucureştiul la pas în weekend, când nu e mai-nimeni pe aici, şi să-i colindăm împrejurimile când toţi sunt cu treburi, pe acasă.

N-am prea reuşit, dar noi ne-am propus.

Ziua 1 – Joi

De-abia ne dezmeticiserăm după eliberarea de la “galere”, deci am luat-o uşurel, spre parcurile pe care nu le mai văzusem de multişor. Aşa am aflat că în Herăstrău s-a amenajat un loc haios pentru fitness, că au pus multe bănci frumoase (le-or fi adus de multişor, dar noi de-abia acum am aflat), că se închiriază biciclete (doar pentru adulţi) şi că parcul e dotat mai nou cu câteva cuşti în care poţi vedea păuni, iar lacul are acum lebede albe şi negre care încă n-au ajuns în farfuriile nimănui. E tare frumos! Noi ne-am dat cu rolele, am băut sucuri naturale de la chioşcurile cu asemenea licori magice care par să fi împânzit parcul şi ne-am bucurat de o zi liberă, aşa cum demult n-am mai avut.

Ziua 2 – Vineri sau…

…”ziua Comana”. Asta ar fi din ciclul să nu vă aventuraţi pe acolo dacă nu v-aţi dat cu Autan din creştet până-n tălpi. Recunosc, a fost ideea mea să vizităm Rezervaţia Naturală Comana, aflată la numai 35 de km de urbe. Şi culmea e că acum, după ce am scăpat neperforaţi de ţânţarii uriaşi ai bălţii, mă aventurez chiar să vă recomand locul.

Zona este de o frumuseţe tulburătoare. Mănăstirea Comana este, după cum zicea un scriitor tare drag mie – “un loc plăcut şi numai al lor”, dar în care poţi păşi şi tu liniştit, fără taxă şi fără întrebări supărătoare. De balta Neajlovului n-am îndrăznit să ne apropiem prea tare, dar am înţeles repede de ce li s-a înfundat turcilor acolo. Nu numai din cauza românaşilor noştri viteji, dar puţini la număr, ci şi din pricina ţânţarilor, care ar face cinste oricărui film cu vampiri în vogă. Iar pădurea Comana e de vis sau de coşmar, depinde din ce unghi priveşti lucrurile…

Mie mi-a plăcut, m-am simţit ca în Avatar live, dar Matei n-a îndrăznit să se dea jos din maşină de teama gâzelor cât casa, care se îndrăgostiseră parcă de broscuţa noastră roşie ca o floare de mac. În plus, cosaşii făceau un zgomot de nedescris, chiar înfricoşător după o vreme. Era ca şi cum viaţa s-ar fi intensificat în pădurea asta de zece ori sau, dacă vreţi, de parcă întreaga viaţa s-ar fi scurs dinspre marile oraşe taman aici, în sălbăticie.

După ce am scăpat din pădure nedevoraţi şi am compătimit un nene pe bicicletă, care se îndrepta golaş şi voios spre lizieră, am descins în satul Comana să-l căutăm, ştiţi voi, pe tatăl lui Apolodor. Din păcate el nu mai era acasă, plecase probabil spre Labrador, iar iedera înghiţise şi gardul, şi placa memorială postată timid pe undeva prin zonă. N-am vizitat casa lui Gellu Naum pentru că noi suntem mai sfioşi din fire, iar căsuţa nu este încă una memorială în adevăratul sens al cuvântului. Dar, dacă vreţi, voi o puteţi face. În sat am cunoscut-o pe nepoţica lui, o prichinduţă de vreo zece anişori care “se ocupă” de căsuţă şi care vă poate deschide poarta cu mare drag, oricând doriţi.

Tot vineri am fost şi în parcul Tineretului, partea nouă, cea cu locurile de fitness. A fost haios, dar prea cald. Dacă vă aventuraţi prin zonă într-o zi însorită, sfatul meu este să staţi la umbră, în partea bătrână a parcului. E mai plăcut şi mult mai sigur pentru pielea voastră. Şi aici se închiriază biciclete, iar asfaltul pare ideal pentru role. Presimt că ne vom mai întoarce…