Tărâmul lui Andilandi

Extraterestrul eşti chiar tu!

Aţi apucat să vedeţi “Planet 51“? Dacă nu, daţi o raită pe la cinematograf în weekend, că merită. Nu pentru vocile vedetelor, că nu prea au cu ce se făli la capitolul ăsta, ci pentru ideea filmului.

“Planet 51″ e un fel de “Planeta maimuţelor” pentru copii. Nu apare nicio maimuţă în film, fiţi pe pace, şi poate comparaţia e uşor forţată, dar nu mi-a venit alta în minte. Asta pentru că şi în filmuleţul de animaţie cu extratereştri, la fel ca în pelicula cu maimuţe, omul devine din vânător, vânat. Sau dacă vreţi, din explorator, explorat, din experimentator, experiment. Rocadă care sunt absolut convinsă că va avea mare priză la copiii noştri şi nu numai. Asta pentru că veţi rămâne cu toţii cu o pildă de neuitat. Şi anume că omul, cel care s-a temut şi a aşteptat o viaţă întreagă extratereştrii (ba a mai făcut şi o sumedenie de filme pe tema asta), s-a trezit dintr-odată că el, şi nimeni altul,  e extraterestrul. El e ameninţarea! El e cel hulit şi hăituit de o planetă întreagă!

Bineînţeles, în final nu moare nimeni. Astronautul Chuck Baker, dat în urmărie de către autorităţile planetei 51, cele care vor să pună antenuţele pe el şi să efectueze experimente, ştiţi voi de care , va primi până la urmă sprijin din partea unui “localnic” care îl ajuta să îşi caute nava şi să plece odată acasă. The end.

Pardon, poftiţi şi trailerul…