Tărâmul lui Andilandi

Am primit de curând o carte relativ nouă, publicată la Corint Junior in 2008, dar despre care nu auzisem nimic până în momentul în care ne-a picat între mânuţe. Adică despre care nu s-a obosit nimeni să facă valuri ori campanii de promovare, deşi cartea fusese distinsă cu premiul Glen Dimplex Children’s book, în 2006. Cărticica se numeste “Sophie şi cămila albă”, este scrisă de Stephen Davies şi e cea mai frumoasă poveste pe care am citit-o în ultima vreme. Şi asta v-o spune un cititor antrenat de cărticele pentru copii, care devorează o asemenea poveste pe seară. Cel puţin aşa se întâmplă de vreo şapte ani încoace, de când am remarcat că acesta e cel mai simplu şi mai eficient mod de a-mi adormi odorul.

Istorioara despre care vă vorbeam, scrisă cu mult haz şi însoţită de nişte gravuri alb-negru destul de simpatice, vorbeşte despre peripeţiile a doi copii: o fetiţă albă, pe nume Sophie şi noul ei prieten, Gidaado al Patrulea, scriitor de meserie. Gidaado e, de fapt, un griot, adică un fel de “povestitor autorizat” care ştie pe dinafară isprăvile de vitejie ale tuturor strămoşilor africanilor din regiunea lui, petrecute în ultimii 500 de ani.

După ce ciudata cămilă albă a lui Gidaado, numită Chobbal, e furată, cei doi copii pornesc pe urmele “celui mai temut hoţ de camile din întreaga Sahara” – Moussa ag Litni. Dacă vor reuşi ori nu s-o recupereze pe Chobbal n-am să suflu o vorbă, pentru că nu vreau să vă stric surpriza, dar am să vă spun despre adversarul eroilor noştri, ag Litni, că e un dur căruia “îi place să omoare oamenii şi să le fure cămilele”.

Nu rataţi cărticica asta, vă aşteaptă o aventură pe cinste!