Am remarcat că pe măsură ce îmbătrânesc îmi amintesc din ce în ce mai puține lucruri despre propria mea copilărie. Și nimic nu mă supără mai tare! Cu toate că nu de puține ori mi s-a întâmplat să țin cu dinții de unele dintre acele amintiri, nu trece o zi fără să nu mă mai părăsească vreuna. De cele mai multe ori sunt prea ocupată ca să-mi dau seama cum sărăcesc de la răsărit până la apus. Dar, în puținele clipe de răgaz rămase, remarc cu îngrijorare că am mai uitat câte ceva…
Astfel, cu regret trebuie să vă mărturisesc că am uitat gustul prăjiturii „Zi și noapte” făcută de bunica mea, că am uitat care era povestea mea preferată de când eram mică (sau, oricum, am unele îndoieli) și, lucru de-a dreptul incalificabil, am uitat cum se joacă șotron. Bine măcar că-mi mai amintesc numele jocului, tot e ceva…
Cum nu-mi stă în fire să mă las ușor păgubașă – mai ales când vine vorba despre lucrurile cu adevărat importante, cu vreo trei ani în urmă, mi-am pus în gând să iau măsuri. Mai întâi, am început să scriu primul volum al seriei Andilandi, Călătoria lui Vlad în Celălalt Tărâm. Am adunat în acest volum toate personajele din poveștile românești pe care mi le mai aminteam. Apoi, după ce am terminat cartea (din păcate trebuia s-o și termin la un moment dat), am publicat-o la Editura LiterNet și am construit primul site, pentru a o susține și a o prezenta așa cum se cuvine.
În scurt timp însă mi-am dat seama că site-ul era destul de sărac. Mai avea nevoie de rețete dulci, dulci de tot, de jocuri vechi și noi, de poezii, de cântece, de colinde, de poveștile cu care am crescut mare și, nu în ultimul rând, de lucrurile frumoase care se petrec lângă noi. Și așa s-a născut noul site, acesta pe care sunteți acum. Aici vom mai adăuga, pe rând, și știri, și evenimente importante pentru conservarea autenticității copilăriei, și descrierea unor locuri minunate, care merită vizitate, și alte recomandări – vom vorbi depre cărți, spectacole, filme…
Așteptăm sugestii! Navigare plăcută…
