Categorii Piatra de hotar

Il viaggio di Vlad… la Torino

de Sînziana Popescu
Cu Sara Salone la Salonul de carte de la Torino, 2016
Cu Sara Salone la Salonul de carte de la Torino, 2016

Dacă la Târgul de carte de la Bologna romanul nostru a fost doar găzduit la standul României, prin bunăvoința Ministerului Culturii, iată că acum ni s-a oferit marea șansă să-l și prezentăm în fața copiilor italieni și români din Italia. Și nu oriunde, ci la cel mai important târg de carte din această țară: Salone del libro di Torino. Invitația a venit din partea Institutului Cultural Român, așa că profit de ocazie ca să mulțumesc din suflet întregii echipe de la ICR Veneția, în mod special doamnei Aurora Firța, dar și prietenilor noștri din țară: Ioana Drăgan, Dana Berdilă, Nicoleta Vuțescu, tuturor celor care au crezut în această carte și care au considerat că merită să fie susținută și promovată așa cum se cuvine în Italia.

Evenimentul a avut loc vineri, 13 mai, la Bookstock Village Multilab, una dintre sălile acelui uriaș „spazio per bambini” din cadrul târgului, căruia îi fusese rezervat practic un întreg pavilion (cel mai frumos, după umila mea părere), iar prezentarea a mers șnur, parcă în ciuda datei nefaste. Știu, îmi veți spune că superstiția asta cu „vineri 13” e o nerozie sau că vouă chiar vă poartă noroc. Ei bine, mie nu. Cel puțin, nu mi-a purtat noroc până vinerea asta, când traducătoarea Sara Salone și cu mine am reușit să păcălim nițel soarta. Deci n-a mai contat nici ziua, nici pisica neagră care mi-a tăiat calea în drum spre aeroport, nici peripețiile de pe drum, din timpul zborului sau de prin aeroporturi, nu puține la număr, nici micile încurcături de ordin tehnic de la târg, pentru că – nu-i așa? – „all’s well that ends well”. Și, până la urmă, am învățat un lucru important, pe care sper să nu-l uit prea curând. Nu zilele „faste” sau organizarea „nemțească” sunt cele care dau naștere unui eveniment cu adevărat reușit, ci oamenii inimoși, așa cum au fost gazdele noastre de la ICR Veneția, care deși erau musafiri la rândul lor, invitați la acest târg de marcă, ne-au făcut să ne simțim pe noi, cele venite de departe, cu adevărat ca acasă. Ne-au însoțit pas cu pas, ne-au susținut și ne-au încurajat, ne-au demonstrat prin fiecare gest, oricât de mărunt, că nu fuseserăm invitate acolo din întâmplare, că dintre toate cărțile pentru copii care se publicaseră anul trecut în România a noastră a fost selectată special, fiind considerată cea mai potrivită pentru a fi prezentată micilor cititori italieni.

La prezentare, vă mărturisesc că m-am dus cu inima cât un purice. Lăsând la o parte semnificația zilei cu pricina, Târgul de carte de la Torino e unul copleșitor ca dimensiuni, distins și neașteptat de sobru. Cel puțin așa mi s-a părut mine, care mă așteptam la ceva mai mult spectacol din partea italienilor. Într-un cuvânt, atmosfera mi s-a părut capabilă să usuce și gurile celor mai iscusiți dintre oratori. Deci, nu ne-a fost ușor. Nici mie, nici Sarei care, fiind la prima ei prezentare, era și mai intimidată decât mine. Dar, de îndată ce am ajuns în pavilionul 5, în spațiul destinat copiilor, am răsuflat ușurate. Descoperiserăm un loc de poveste, plin de cărți, de prichindei citind și de săli în care autorii de literatură pentru copii își prezentau ultimele scrieri, de multe ori chiar cu ajutorul copiilor, care erau invitați pe scenă ca să citească diverse pasaje din cărțile respective. Ne-am propus să rămânem în acel pavilion până la prezentarea noastră și bine am făcut, pentru că ne-am încărcat bateriile cu voie bună și energie pozitivă. Ne-am cumpărat cărți, am asistat și la prezentarea unui roman pentru adolescenți în sala „Arena Bookstock”, cea mai mare sală din spațiul destinat copiilor, apoi ne-am îndreptat, mult mai relaxate, spre sala în care urma să prezentăm noi „Il viaggio di Vlad nel Mondo-di-là”, adică traducerea în limba italiană a primului volum al seriei fantasy Andilandi.

Pentru ca să nu-mi nedreptățesc celelalte cărți, înainte de a începe prezentarea propriu-zisă, le-am spus copiilor două vorbe și despre cartea mea de „Teatru pentru prichindei mari, mici și mititei”, tradusă în limba engleză de Daniela Ursache, ba chiar și despre cărticica bilingvă pentru cei mai mici dintre cititori – „Mașinuța Curcubeu”, mai ales că ambele urmează să fie traduse și în italiană, apoi am purces la prezentarea seriei Andilandi și a romanului „Il viaggio di Vlad nel Mondo-di-là”.

Trecând peste șocul primelor fraze în limba română, care copiilor italieni din sală le-au sunat tare familiar, dar din care nu înțelegeau chiar tot, micuții italieni și români ne-au urmărit cu mare interes. Le-au plăcut Zmeii, Uriașii, Blajinii, cei care își depășeau grijile râzând, Caii Năzdrăvani mâncători de jăratec, frumoasele Doamne sau Pasărea Măiastră și li s-au părut tare interesanți Balaurii noștri și, mai ales, Solomonarii, acei vrăjitori stranii care pot porunci norilor. Sara m-a ajutat mult cu traducerea alternativă în italiană, iar desenele ilustratorului italian Luca Clemente au făcut furori. Motiv pentru care, la finalul prezentării, le-am dăruit noilor noștri fani chiar și planșele folosite la prezentare. Cei mici s-au interesat discret de unde vor putea cumpăra cartea atunci când vor veni la târg cu părinții (la prezentare veniseră doar cu profesorii) și s-au îndepărtat împărțindu-și între ei desenele și murmurând „bellissime”. Într-un cuvânt, a fost intens, a fost frumos, a fost altfel decât orice prezentare la care am participat până acum.

La sfârșit, aș vrea să-i mulțumesc Sarei pentru tot ce a făcut și continuă să facă pentru cartea noastră și pentru seria Andilandi. Mă simt norocoasă că am întâlnit-o și că m-a descoperit. Pentru că da, ea m-a descoperit pe mine, nu invers. Ea a fost cea care a citit romanul „Călătoria lui Vlad în Celălalt Tărâm”, publicat în prima lui versiune la LiterNet, și tot ea i-a cerut adresa mea de e-mail lui Răzvan Penescu, după care mi-a scris, ne-am împrietenit și, încet-încet, a tradus și cartea. Ceea ce îmi întărește încă o dată convingerea că atunci când e să ți se întâmple chestii faine, nu trebuie să te agiți, că vin ele singure la tine. Iar mie, am mai spus-o și, cu riscul de a vă plictisi, am s-o repet: cele mai frumoase colaborări mi-au parvenit via LiterNet. Datorită faptului că am publicat la LiterNet am fost descoperită de domnii de la Internationella Biblioteket și invitată să particip la „Săptămâna Internațională a Cărților pentru Copii de la Stockholm”. Din același motiv am publicat o carte la o editură suedeză, am fost invitată de ICR Stockholm să particip la „Târgul de Carte de la Göteborg”. Așa mi-a tradus Jamila Heráková o poveste în limba cehă, grație unui parteneriat dintre LiterNet și ICR Praga, și tot datorită LiterNet-ului am cunoscut-o și pe Sara Salone, care a tradus în limba italiană primul volum al seriei Andilandi, publicat la Editura Mediamorphosis, în 2015. Așadar, mulțumesc încă o dată acestui extraordinar proiect care este LiterNet.

M-am străduit să captez atmosfera de la prezentarea noastră, dar și de la târg în general, în pozele de mai jos. Sper să fi reușit cât de cât, sper să vă placă. 😉

Portretul autorului

este creatoarea seriei fantasy Andilandi, despre aventurile din Celălalt Târâm ale unor copii „încercați” de invidie, egoism sau lipsă de încredere în sine. Dar nu puțini dintre vizitatorii noștri o cunosc și drept autoare de teatru pentru prichindei sau de cărți bogat ilustrate, pentru copii mai mici. Sînziana Popescu este membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala de Literatură pentru Copii și Tineret, membră DacinSARA și a Asociației Scriitorilor pentru Copii și Adolescenți ”“ De basm.

Alte pagini semnate de Sînziana Popescu pe Tărâmul lui Andilandi.

3 comentarii la “Il viaggio di Vlad… la Torino

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *