Categorii Piatra de hotar

Zmeii sunt gata pentru lansarea celui de-al patrulea roman al seriei Andilandi

de Sînziana Popescu

Îi mai știți pe Zmei? Pe nobilii lor, Craiul Aram, Crângu, Pogan, Samca și Coaja, ce puteau să zboare și-și iubeau la nebunie armele fermecate și aurul? Sau pe bastarzii ce le îngrijeau caii înaripați, cum era, de pildă, Scatolcea? Dar pe Pâca, Zmeoaica cu super-puteri, v-o mai amintiți? Mai știți cum a ars ea odată Grădina Blajinilor, transformându-se într-o pară de foc? Ia să vedem ce au mai pus la cale acum!

Zmeii din Celălalt Tărâm

Samca nici nu se obosi să-i răspundă Hârcei, ci o plesni cu biciul peste față. O făcu atât de repede, încât Vrăjitoarea nici nu pricepu ce i se întâmplă. Doi dintre dinții auriți îi zburară cât colo, apoi urmă altă lovitură. Și alta. Și poate că Samca ar fi ucis-o în bătaie, în uralele adunării, dacă a doua Hârcă, ce avea un păr verde și încâlcit ca o tufă de mărăcini, n-ar fi intervenit din vreme. Aceasta făcu o vrajă, înțepenind în aer biciul Zmeoaicei. Apoi ridică între ele și Zmeoaice o sticlă groasă, protectoare. Buzduganul Coajei lovi sticla până o făcu țăndări, însă Hârcele avură suficient timp să se suie pe mături și să zboare cât mai departe de acolo.

Dădură ocol arenei, sperând să urce tot mai sus și să scape, dar Balaurii aflați în ultimele rânduri se puseră pe suflat flăcări, iar asta le obligă să coboare.

– Nu e corect, murmură Petru pentru sine, privind Balaurii. Nu aveau voie să intervină.

[…]

Craiul desfăcu cutia și Petru se grăbi să privească înăuntru. Dar de îndată înțepeni de groază și își ținu răsuflarea. După ce capacul fu dat în lături, băiatul văzu că acea cutie elegantă, plină de ornamente, avea o sumedenie de compartimente căptușite cu catifea roșie. Însă în interiorul acestora nu erau bijuterii fără seamăn, arme magice bătute-n nestemate, ori te miri ce alte podoabe nemaivăzute, așa cum se așteptase Cărăușul, și voi, probabil. Nicidecum. În fiecare compartiment era îndesată câte o Zână de talie mică. Erau acolo și Vâlve, Zâne cu cozi de pește, și Zâne-pitice, dintre cele ce muncesc în mine și au aripi de libelule, și Zâne-păsări, cu aripioare de rândunică. Și toate, dar absolut toate, zăceau acolo fără suflare, cu ace aurite înfipte în trupurile lor plăpânde, ca într-un insectar. Îi priveau cu figuri îngrozite, cu gurile căscate și ochii bulbucați de spaimă.

[…]

Petru își ținu respirația. Inima începu să-i bată cu putere, de teamă, dar și de revoltă împotriva unei astfel de nedreptăți. Cu toate acestea acționă prudent, înclinându-și ușor capul. Apoi privi încă o dată cu tristețe Zânele din insectar și închise capacul. Imaginea acelor făpturi chinuite avea să-i rămână în minte multă vreme, ca avertisment pentru ceea ce erau Zmeii în stare să facă.

Vreți să vorbim mai multe despre Zmei? Vă aștept sâmbătă, 10 decembrie, de la ora 16.00, în Mansarda Copiilor din librăria Cărturești Verona (București) pentru lansarea celui de-al patrulea roman al seriei Andilandi. Să nu ziceți că nu am aruncat buzduganul! 😉

Portretul autorului

este creatoarea seriei fantasy Andilandi, despre aventurile din Celălalt Târâm ale unor copii „încercați” de invidie, egoism sau lipsă de încredere în sine. Dar nu puțini dintre vizitatorii noștri o cunosc și drept autoare de teatru pentru prichindei sau de cărți bogat ilustrate, pentru copii mai mici. Sînziana Popescu este membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala de Literatură pentru Copii și Tineret, membră DacinSARA și a Asociației Scriitorilor pentru Copii și Adolescenți ”“ De basm.

Alte pagini semnate de Sînziana Popescu pe Tărâmul lui Andilandi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *