Categorii Basme și povești

Fetița cu chibrituri

de Hans Christian Andersen

Era un ger grozav afară. Ningea mocnit și începuse a se înnopta: era Ajunul Anului Nou. Pe frigul și pe întunericul acela, mergea pe stradă o biată fetiță cu capul și cu picioarele goale. Când plecase de-acasă, avusese niște papucei de pâslă, dar nu-i fuseseră de prea mare ajutor. Papucii îi erau prea mari; mama ei aproape că îi rupsese de atâta purtat și erau și așa prea largi pentru dânsa. Astfel că pe unul mititica îl pierdu grăbindu-se să treacă o stradă, unde era cât pe ce să fie strivită între două trăsuri grăbite. Iar pe celălalt i-l luase un băiat, care zicea că vrea să își facă din el un leagăn pentru copilul lui, când o fi să aibă și el unul.

Așa că de atunci fetița merse în picioarele goale, iar acestea îi deveniseră din cauza frigului roșii-vinete. În șortul ei vechi, micuța ținea strâns un vârf de cutii de chibrituri și mai avea și în mână o cutie. Fusese o zi rea pentru dânsa, pentru că nimeni nu îi cumpărase nimic până la acea oră târzie. Astfel că n-avea niciun bănuț. Și îi era tare foame, și îi era nespus de frig!

Biata fetiță! Fulgii de zăpadă cădeau pe părul ei lung și bălai, care i se încrețea frumos pe lângă ceafă, dar nu se gândea ea acum la părul ei creț. Luminile străluceau la ferestre, miros de fripturi se răspândea în stradă, căci era Ajunul Anului Nou. Iată la ce se gândea ea!

Într-un sfârșit, nu mai fu în stare să meargă. Se opri și se ghemui într-un colț, aflat între două case, din care una ieșea în stradă mai mult decât cealaltă. Și cu toată că își strânse piciorușele sub dânsa, frigul o pătrundea din ce în ce mai mult. Dar nu îi venea să se ducă acasă!

Dacă ar fi adus înapoi toate chibriturile, și niciun bănuț, tatăl ei ar fi bătut-o strașnic pentru asta. Și-apoi, ce, acasă la ea nu era la fel de frig? Ai ei locuiau sub un acoperiș prin care vântul sufla în voie, cu toate că îi fuseseră astupate crăpăturile cele mari cu paie și cu zdrențe, în repetate rânduri.

Mânuțele fetei erau aproape înghețate de frig. „Un chibrit aprins le-ar putea face bine”, gândi micuța. Ah, dacă ar îndrăzni să scoată unul, numai unul, din cutie, să-l zgârie de zid și să-și încălzească degețelele!

Fetița nu mai răbdă, așa că scoase unul și hârș! Cum mai trosni, și cum se mai aprinse! Chibritul ardea întocmai ca o lumânărică! Micuța ținu mânuța deasupra flăcării, ca să și-o încălzească.

Ce lumină ciudată!… Dintr-odată, fetiței i se păru că stă lângă o sobă mare de fier, care avea deasupra un capac lucios de aramă. Înăuntrul sobiței, focul ardea mocnit și era atât de cald acolo.

„Dar oare ce să fie asta?” își zise în sinea ei fetița. Apoi își întinse numaidecât piciorușele, ca să și le încălzească și pe dânsele. Dar flacăra lumânării nu ținu o veșnicie. Se stinse și odată cu ea pieri și soba. Fetița rămase cu rămășița de chibrit ars în mână…

„Hârș!” aprinse de îndată un alt chibrit, care străluci, făcând ca zidu în care bătea lumina să devină străveziu, ca o pânză subțire. Atunci fetița putu vedea până într-o odaie unde era întinsă o masă acoperită cu o față de masă albă, pe care sclipeau porțelanuri fine. În mijlocul mesei fetița văzu o gâscă friptă, umplută cu prune și cu mere ce, răspândea un miros atât de plăcut. Și, lucru de necrezut, deodată gâsca sări de pe masă și veni cu furculița și cuțitul în spinare până la biata fetiță. Cum însă se stinsese și al doilea chibrit, fetița nu mai văzu dinainte decât zidul rece și gros al casei.

Ilustratie cu fetita cu chibrituri in fata bradului Îndrăzni să mai aprindă încă unul… Și, deodată, se văzu șezând sub un pom frumos de Crăciun. Acesta era cu mult mai mare și cu mult mai frumos împodobit decât văzuse ea pe fereastră, la negustorul cel bogat. Mii de lumânărele ardeau pe crengile lui verzi, și poze de tot felul, precum cele ce împodobesc ferestrele prăvăliilor, păreau că îi zâmbesc.

Fetița își ridică amândouă mâinile spre brad, dar se stinse și al treilea chibrit. Iar lumânărelele din pomul ei de Crăciun prinseră a se înălța din ce în ce mai sus. Și se înălțară, și se tot înălțară, până când, deodată, micuța văzu că luminițele acelea deveniseră stele. Una dintre ele căzu și lăsă o dungă mare de foc pe cer.

„A murit cineva” gândi micuța, amintindu-și că bunica ei, care fusese foarte bună cu dânsa, dar care nu mai trăia acum, obișnuia să-i spună adesea: „Când cade o stea, un suflet se înalță la Dumnezeu”.

Fetița mai trase încă un chibrit pe zid și, dintr-odată, se făcu o lumina mare, în mijlocul căreia stătea bunica ei, în picioare. Era nespus de strălucitoare și o privea pe fetiță cu blândețe și duioșie!

– Bunică dragă, strigă fetița, ia-mă cu tine! Când s-o stinge chibritul, știu că n-o să te mai văd. Ai să pieri și tu din fața ochilor mei, ca soba de fier, ca gâsca friptă, ca frumosul pom de Crăciun…

Acestea fiind zise, fetița aprinse cât putu de repede toate chibriturile ce îi mai rămăseseră în cutie, căci își dorea mult ca bunicuța ei să nu plece de lângă dânsa.

Dintr-odată însă se făcu o lumină puternică, de parcă ar fi fost ziuă. Niciodată bunica ei nu fusese atât de frumoasă ori de mare! Ea se apropie de fetiță și-o îmbrățișă. Apoi, ținându-se strâns una de cealaltă, zburară împreună, vesele, în strălucirea aceea de sus. Acolo unde nu mai era nici frig, nici foame, nici supărare. Acolo unde era doar Dumnezeu.

Când se lumină de ziuă, în colțul dintre cele două case, fetița zăcea cu obrajii roșii, cu zâmbetul încremenit pe buze… Era moartă! Moartă de frig, în cea din urmă noapte a anului.

Prima zi a Anului Nou o găsi acolo, înghețată, cu grămăjoara ei de cutii cu chibrituri, din care o cutie fusese arsă în întregime.

„Sărmana, a murit de frig!” zise un trecător.

„A vrut să se încălzească” își dădu cu părerea un altul.

Dar niciunul dintre aceștia nu bănuia ce minuni văzuse fetița înainte de a pleca din această lume. Ori în ce strălucire intrase împreună cu bunicuța ei în împărăția cerurilor, tocmai în noaptea de Anul Nou!

Descarcă povestea „Fetița cu chibrituri”
în format PDF

Povestea Fetița cu chibrituri în format PDF
5 pagini A4
1 ilustrație color
286 KB

Portretul autorului

(1805-1875) este unul dintre cei mai cunoscuți și mai citiți autori de basme. Poveștile respectabilului scriitor danez au fost traduse în peste 150 de limbi.

Alte pagini semnate de Hans Christian Andersen pe Tărâmul lui Andilandi.

23 de comentarii la “Fetița cu chibrituri

  1. Ce poveste tristă! Nu aÅŸ vrea să fiu în locul ei. E frumos finalul, căci chiar de anul nou a văzut-o pe bunica ei ÅŸi va fi mereu alături de ea; poate chiar acuma ne văd!

  2. PoveÅŸtile triste sunt sunt fundalul pe care se proiectează viaÅ£a celor sensibili. Lacrimile lor confirmă existenÅ£a situaÅ£iilor similare celei din poveste oriunde ÅŸi oricând , în orice vremuri marcate de indiferenÅ£ă. Cine nu a încercat măcar odată în viaÅ£ă să înÅ£eleagă ce simte cel care priveÅŸte deznădăjduit visând la bucurii spre care alÅ£ii nici măcar nu se obosesc să privească, nu ÅŸtie ce înseamnă cu adevărat bunătatea.

    1. Ne pare foarte, foarte, foarte rău că ești obligată să citești. 🙁

      E și normal să urăști ideea de lectură.

      Sperăm doar ca la un moment dat să găsești o poveste care să te facă să uiți că ai fost obligată să o citești.

    2. Vai. Povestea fetiței cu chibrituri e nimic pe lângă suferința ta ca nu îți place da citești. Majuscule, semne de exclamare. Vai , câte emoții in textul tău.
      Asta ai ales sa comentezi după ce ai citit povestea?

  3. Minunată poveste, cea mai înduioșătoare. 🙂 Știți cumva de cine a fost tradus textul în română? Încerc sa aflu și nu găsesc. Știu că originalul este în daneză. Mulțumesc.

    1. Îmi pare rău să vă dezamăgesc, dar această versiune nu a fost tradusă după originalul din limba daneză, ci după o versiune în limba engleză. De altfel nici primii traducători ai lui Andersen în limba română – Natalia Negru și Al. Iacobescu – nu cred că au pornit de la versiunea semnată de Andersen, ci tot de la o traducere din engleză, germană sau franceză.

  4. A fost o poveste tristă, dar autorul a scris această poveste pentru a arăta viața unui copil sărac cu o inimă bună.

Dă-i un răspuns lui David YT Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *