Categorii Cântece și poezii

Gospodina (Furnica)

de Otilia Cazimir

O furnică duce-n spate
Un grăunte jumătate.
– Încotro fugi, surioară?
– Ia mă duc și eu la moară.

Și-s grăbită, și-s grăbită,
Că mi-i casa ne-ngrijită,
Și mi-s rufele la soare
Și copiii-mi cer mâncare.

Nu, la noi în mușuroi
Nu e timp pentru zăbavă:
Că de n-am fi de ispravă,
Ar fi vai și-amar de noi!

Portretul autorului

(Alexandrina Gavrilescu n. 12 februarie 1894, Cotu Vameș, județul Neamț - d. 8 iunie 1967, Iași) a fost poetă, traducătoare și publicistă, supranumită poeta sufletelor simple, fiind cunoscută mai ales ca autoare de versuri pentru copii.

Alte pagini semnate de Otilia Cazimir pe Tărâmul lui Andilandi.

4 comentarii la “Gospodina (Furnica)

  1. Ultima strofă a poeziei („Gospodina” de Otilia Cazimir) este :
    „Nu, la noi în mușuroi
    Nu e timp pentru zăbavă:
    Că de n-am fi de ispravă,
    Ar fi vai ÅŸi-amar de noi!”
    Foarte frumoasă colecția de povești și poezii, dar atenție la autori și la „transcriere”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *