E o joacă de păpădii. Sau de pufi de plopi. Să fie oare pufi de păpădie? Dar nu asta e important – ce anume sunt acești spiriduși albi și năstrușnici ce plutesc și dansează spre văzduh, învârtindu-se zglobii în hore, apoi în cercuri, apoi haotic, lăsându-se duși de simpla mișcare a curenților. Important e că se lasă purtați spre o lume mai bună. Sau, cel puțin, spre una misterioasă, în care nu începe totul cu „a fost odată”. Important e că se mișcă animându-mi lumea, că acum eu sunt centrul dezlănțuit al universului meu.
Citește în continuare "Un alt început de zi"