Categorii Mărul de aur

Sarea – tradiție, simbol și ritual

de Sultana Avram

Importanța sării pentru comunitățile umane este binecunoscută, nu doar sub raport economic, ci și spiritual. Nevoia de sare, atât pentru oameni, cât și pentru animale, a făcut ca așezările din apropierea izvoarelor și lacurilor sărate să fie mai numeroase încă din preistorie, în special în rândul populațiilor de agricultori. Sarea a fost obținută fie prin evaporarea apei sărate, ca urmare a expunerii ei la soare, fie prin fierberea apei de mare. Asemenea procedee de extragere a sării marine mai sunt întâlnite și astăzi.

Imaginea unei exploatari de sare Exploatarea și valorificarea sării la noi în țară a fost analizată printre alții de cercetători precum V. Cristescu [1], pentru perioada romană, Al. Doboși [2], pentru evul mediu transilvănean, I. Șuta și A. Ilea, pentru Maramureș și Bihor în sec. al XVIII-lea [3] sau Mara N. Popp [4], pentru Țările Române. Pentru perioada modernă și contemporană lucrările sunt încă și mai numeroase. Drumurile sării și comerțul cu acest neprețuit aliment au constituit o preocupare și pentru etnologi, lucrările lui Romulus Vulcănescu [5], Maria Bocșe [6] și alții, fiind binecunoscute. Extragerea sării, litigiile privind dreptul asupra comercializării ei, sarea ca monedă de schimb, sarea în toponimie, terminologia sării, sarea în alimentație, sarea în medicina populară, sarea în folclor, sarea în farmece, descântece și desfaceri, sarea în legende și basme, toate acestea au reprezentat doar o parte dintre subiectele posibile.


 

Abstract

Salt has been used in different ways since the beginning of civilization. Researchers analyzed the methods of obtaining salt along history, the prize of salt in different parts of the world, the disputes over the rights of selling it, salt used in medicine, in folklore, its symbolism, etc.

Salt has been used by Romanians in different traditional rituals as a fortune teller or to protect people, animals and places, having a purifying role. Salt is used even today in other rituals at weddings or child birth to protect or to cleanse. Parts of the rituals have been changed or modernized, some of the meanings have been lost, the roots being found only in remote villages or in the memories of some old storytellers.

 


Sarea are însă și o valoare simbolică importantă la majoritatea populațiilor. Folosită ca element purificator în șintoism, ca simbol al hranei spirituale în liturghia botezului – „sare a înțelepciunii” –, ca ofrandă împreună cu pâinea în creștinism, sarea este și un element important în ritualuri, de la cel ebraic de sfințire a victimelor, de purificare a gospodăriei la diverse populații, până la cel de purificare a spațiului de către luptătorii de sumo. La greci, la evrei, la arabi, ca și la români, sarea este și un simbol al ospitalității și al prieteniei, pentru care este împărțită, având valoarea unei legături de frăție [7]. Sarea este considerată și element primordial, deoarece lichidul amniotic, în care se scaldă embrionul, este sărat, ca și marea din care a apărut viața pe planetă [8].

În spațiul românesc sarea este folosită pentru acțiunea sa benefică sau malefică în diferite ritualuri.

Astfel, sarea este folosită în ritualuri de aflare a viitorului. Exemplul cel mai cunoscut de meteorologie populară, care s-a păstrat până astăzi, este cel în care în noaptea de Sfântul Vasile se pun pe pervaz 12 coji de ceapă umplute cu sare, menite celor 12 luni. A doua zi, cantitatea de apă aflată în coji va fi atribuită lunilor ploioase sau secetoase ale noului an [9]. În anumite zone ale țării, se crede că „dacă arunci o mână de sare în foc, stă ploaia” [10], iar dacă „se umezește sarea fără motiv în vasul în care este păstrată, înseamnă că se apropie ploaia” [11].

Sarea se folosește și în ritualuri de aflare a ursitei. Turta de Sfântul Andrei este o pâiniță nedospită, foarte sărată, preparată de fetele nemăritate în ajun de Sântandrei, pentru aducerea ursitului, menit să stingă setea [12]. În alte zone, turta era dată la câine sau pisică pentru a vedea direcția din care va veni ursitul [13].

Și aflarea sexului copilului nenăscut cu ajutorul sării este consemnată de mai mulți cercetători [14].

Dacă pui sare pe capul unei femei îngreunate, fără știința ei, și dacă ea în urmă pune mâna pe nas, atunci are să nască băiat; iar dacă pune mâna la gură, are să nască fată.

Sarea are și valențe apotropaice, putând proteja și purifica oameni și animale, ba chiar și spațiul de locuit. La construcția unei case, se pune aghiasmă, tămâie, sare, capete de câine ori de vită, sub talpa casei, la fiecare colț, „să ferească Dumnezeu casa de fulgere, de foame și de boli. Pâine și sare să fie în casă” [15].

Pragurile casei se presară cu sare sfințită pentru a proteja casa împotriva farmecelor, cu același scop punându-se sare în încălțări, sau pe capul copilului, când este descântat cineva bolnav din casă, pentru a-l proteja împotriva bolii [16]. Vitele sunt protejate de farmece tot cu ajutorul sării, pusă în hrană sau descântată și îngropată sub pragul ușii de la grajd [17].

Sarea, pelinul și usturoiul în jurul cărora a jucat ceata de călușari sunt folosite mai apoi la diferite leacuri [18].

Sarea poate fi însă folosită și în magia neagră pentru a provoca răul, prin farmece și descântece, de la luarea manei la vite, (se pune un drob de sare în calea vitelor să treacă peste el, pierzându-și astfel mana), până la provocarea morții unei persoane, pentru aceasta folosindu-se sare ținută sub limba mortului și apoi pusă în mâncarea celui a cărui moarte este dorită [19]. Ca ofrandă, sarea este folosită de vrăjitoare, într-un ritual complex. Vrăjitoarea depune sarea împreună cu pâinea în locul de unde a smuls mătrăguna sau bozul, pentru a îndupleca spiritul plantei s-o ajute și pentru a putea s-o ia acasă [20]. Ofranda de sare este dată apei pentru a obține puterea lecuitoare [21]:

Apă curgătoare
Eu te sorocesc
Din cap
Până-n picioare
Tot cu pâine și cu sare
Să lecuiești pe (cutare)
Cu leac,
Sănătate și veac

În ciclul vieții, sarea este folosită bunăoară la nașterea unui copil, în scaldă, sau pentru îmbunarea ursitoarelor [22]. Pe prag, pe fereastră sau pe o masă la capul lăuzei se pun sare, pâine și o serie de obiecte simbolice, pentru a i se prezice o viață cât mai prosperă noului născut. O altă întrebuințare este în ceremonialul de nuntă, pentru prosperitatea mirilor [23]: tânăra pereche este îndemnată adesea de către mama mirelui să lingă sare de pe o pâine.

Caracterul sacral al sării se manifestă și prin respectarea anumitor tabu-uri legate de întrebuințarea ei: să nu verși sarea că va fi ceartă în casă, dacă ți se fură sarea de la vite ele vor muri, să nu dai sare din casă lunea pentru că îți mor vitele, și multe altele, considerate superstiții, dar care au rămas în practică până în zilele noastre [24].

Întâmpinarea oaspeților de seamă cu pâine și sare, semn de ospitalitate, dar și de onorare a acestora, este întâlnită pe tot cuprinsul țării. Gestul s-a conservat însă ca o tradiție, și nu ca un ritual în care participanții sunt pătrunși și convinși de semnificația lui.

Desigur ritualurile descrise mai sus n-au rămas neschimbate de-a lungul timpului, ele fiind mereu îmbogățite cu noi elemente, pentru a le sublinia importanța sau pentru a impresiona. Semnificația unora dintre ele s-a pierdut în decursul timpului, altele au primit noi interpretări, în funcție de cunoștințele celor ce le practică. Modernizarea satelor a făcut ca multe din ele să dispară, rămânând doar în amintirea, uneori lacunară, a celor în vârstă. Ritualul complex, folosit în farmece și descântece, desfășurat adesea în pădure sau în apropierea unui curs de apă, a făcut loc celui cu o formă mai simplă, efectuat în interiorul locuinței, ferit de priviri străine. Credința în eficacitatea unora dintre aceste ritualuri a dispărut aproape în întregime, iar biserica a avut un cuvânt greu de spus în abandonarea lor, în special a celor legate de magie. Credințele individuale au o viață mai lungă decât ritualurile păgâne colective, care au rămas doar în lucrările etnografilor și, poate, în anumite sate izolate. Renașterea unora dintre ele, efectuate de vindecătoare sau vrăjitoare moderne, cu reclame pe internet sau în presă, la care mai apelează din disperare unele persoane, au foarte puțin sau chiar deloc de-a face cu străvechea tradiție românească.

[1] Cristescu, V., Viața economică a Daciei romane, Pitești, 1929, p.50-52

[2] Doboși, Al., Exploatarea ocnelor de sare din Transilvania în Evul Mediu (secolele XIV –XVI), București, 1951 p.125-166

[3] Șuta I, Ilea A., Aspecte privind exploatarea și valorificarea sării în Maramureș și Bihor în a doua jumătate a sec. al XVIII-lea, Oradea, 1968

[4] Popp N. Mara, Drumuri și ocupațiuni vechi în Țările Românești, București, 1938

[5] Vulcănescu Romulus, Călăreții sărari, București, 1963

[6] Bocșe Maria, Sisteme de transport și comunicație în Munții Trascăului (Valea Mogoșului), 1968

[7] Chevalier, Jean, Gheerbrant Alain, Dicționar de simboluri, București, 1995, p.191-192

[8] Pont-Humbert, Catherine, Dicționar universal de rituri, credințe și simboluri, București, 1996, p.279

[9] Marian Simion Florea, Sărbătorile la români, București, 1994, p. 71

[10] Manoliu Vlad, Mic dicționar de astronomie și meteorologie țărănească, București, 1999, p.127

[11] Ibidem, p.123

[12] Ghinoiu Ion, Obiceiuri populare de peste an, București, 1997, p.206 – Niculiță Voronca, Elena, Datinile și credințele poporului român, adunate și așezate în ordine mitologică, Cernăuți, 1903, p. 187

[13] Budiș Monica, Microcosmosul gospodăresc, București, 1998, p.134

[14] Olteanu Antoaneta, Școala de solomonie. Divinație și vrăjitorie în context comparat, București, 1999, p.359

[15] Manoliu Vlad, op. cit. p.83

[16] Olteanu Antoaneta, op. cit. p.357

[17] Ibidem 358 și 359

[18] Olteanu Antoaneta, Ipostaze ale maleficului în medicina magică, București, 1997, p.187

[19] Idem, Școala de solomonie, p.357

[20] Idem, Ipostaze ale maleficului în medicina magică, p.196

[21] Ibidem, p.218

[22] Budiș Monica, op. cit., p.130

[23] Evseev, Ivan, Dicționar de magie, demonologie și mitologie românească, Timișoara, 1998, p.408

[24] Gorovei Artur, Credinți și superstiții ale poporului român, București, 1995, 211-212

Portretul autorului

este conferențiar universitar dr. la Facultatea de Istorie și Patrimoniu "Nicolae Lupu" din cadrul Universității "Lucian Blaga" din Sibiu și coordonator al seriei de antroplogie "Istorie și Tradiție în Spațiul Românesc".

Alte pagini semnate de Sultana Avram pe Tărâmul lui Andilandi.

17 comentarii la “Sarea – tradiție, simbol și ritual

  1. Buna ziua, aÅŸ dori să îmi spuneÅ£i ÅŸi mie cum alung farmecele ÅŸi făcăturile din casă cu sare. Am încercat mai multe metode, dar nici una nu a dat rezultat. Vă mulÅ£umesc.

    1. Din păcate nu vă putem ajuta. Acesta este un articol de antropologie, o scurtă prezentare a anumitor practici magice ale poporului român. Nu are decât un caracter informativ, general.

  2. Ma intereseaza ritualurile cu sare de magie alba si neagra. Am avut o relatie cu cineva care facea aceste ritualuri cu sare in casa. Nu le-am vazut, dar mi-a spus ca le facea si mi-a mers foarte rau cu aceasta persoana. Vreau sa stiu mai mult sau cum se pot „intoarce”. Multumesc.

  3. Daca doriti sa stiti cum se procedeaza cu sarea eu am cartea „Ritualurile magice cu sare”. Nu stiu daca se gaseste pe internet, incercati sa o cautati. Acolo veti afla multe lucruri despre ce trebuie sa faceti, dar – atentie mare – nu va jucati cu ritualurile sub nici o forma. Sunt foarte periculoase! Numai si numai daca sunteti foarte sigur ca aveti ceva de facut. E bine sa intrebati pe cineva, sa cautati un indrumator sau eventual sa mergeti undeva la un stand sa cautati unde se vand obiecte oculte, pietre, talismane protectoare etc. si sa intrebati pe vanzatoarea de acolo. Ea va stii ce raspuns sa va dea. Nu va duceti la oricine, sunt multi escroci in vrajitorie.

  4. Salut. Am o problemă. Acum două săptămâni am găsit pe parbrizul maÅŸinii o felie de pâine ÅŸi sare aruncate de aproape, se exclude aruncatul de la balcon. Atunci nu prea am luat în seamă, dar astăzi de dimineaÅ£ă am găsit iar o felie de pâine ÅŸi sare pe cealaltă maÅŸină, tot proprietatea mea. Rog pe cineva dacă mă poate ajuta: ce înseamnă toate astea sau ce semnifică? Vă mulÅ£umesc.

    1. SemnificaÅ£ia e simplă: trăieÅŸti într-o Å£ară / oraÅŸ / cartier / vecinătate în care oamenii sunt mai puÅ£in civilizaÅ£i ÅŸi aruncă pâine pe maÅŸini. Poate era un copil nemulÅ£umit de sandviÅŸul primit la pachet, pentru ÅŸcoală. Cine ÅŸtie? SoluÅ£iile sunt trei: obiÅŸnuieÅŸte-te cu ideea, schimbă locul, vinde maÅŸinile. Singurul sfat e însă următorul: nu crede în superstiÅ£ii.

  5. Bună ziua.
    În fiecare dimineață găsesc monezi de 5 bani, 50 bani, 10 bani, aruncați pe pragul ușii de la intrare. Am spus că poate cuiva îi rup buzunarul și de aceea îi aruncă, dar de câteva săptămâni bune găsesc așa ceva. Îi adun și găsesc alții. Ce semnificație are? Este de bine sau de rău?
    Mulțumesc anticipat.

    1. Nu suntem specialiști în superstiții, dar pe principiul banul la ban trage, noi am zice că e de bine. Când eram copil, aveam în clasă un coleg care nu ridica de pe stradă decât bănuții care erau cu banul în sus, pentru că el credea că numai aceia sunt norocoși. Pe cei cu pajura îi ridicam eu. Au trecut câteva decenii de atunci, dar încă îmi amintesc bucuria de a găsi câte un bănuț. Cred însă că dacă i-aș fi găsit zilnic pe prag, bucuria asta m-ar fi părăsit. În concluzie ce să spunem? La mulți (b)ani! 😀

    1. Din păcate nu se poate. Nu avem permisiunea ei pentru a vă comunica acest lucru și termenii prezentați în momentul postării comentariilor sunt fără echivoc: această adresă nu va fi făcută publică.

  6. Bună… Aveam și eu o nelămurire în privința unui „obicei” practicat de anumite persoane… Am fost într-una din zile la niște prieteni apropiați, unde a venit și o persoana la care țin eu foarte mult și îi cerusem proprietarei casei niște sare, să pun pe mâncare și ea împreună cu persoana la care țin eu foarte mult au început să arunce cu sare pe mine, zicându-mi „na, îți mai trebuie sare?!”… Eu am încercat să mă feresc însă până am apucat să fac un pas în spate tot apucaseră să-mi dea cu sare pe piept, fiind nevoit să-mi scot tricoul pentru a mi-l scutura și a mă spala de sare… ca mai apoi să-mi zică persoana la care țin foarte mult să mă întorc cu spatele ca să nu mă vadă și restul persoanelor de față că mă îmbrac de față cu ele. Eu mă gândisem că ele, dacă m-au dat cu sare, m-au dat ca eu să nu mai mă însor… Acum nu știu ce să cred, însă sunt singur și mi-e gândul tot la persoana aceea la care țin foarte mult… Aș vrea să știu dacă e de bine sau de rău…

  7. Un articol foarte bun. Destul de complet și foarte bine structurat.
    Duble felicitări! (și pentru răbdarea de care dați dovada când răspundeți la comentarii 🙂 )

Dă-i un răspuns lui Dan Mihu Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *