Bobot
eaza este o sărbătoare importantă atât pentru creștinii ortodocși, cât și pentru cei catolici. La români, în ziua de Bobotează cuprinde motive specifice sărbătorilor de Crăciun (se colindă, se fac prorociri despre noul an), iar în noaptea de Bobotează, tinerele fete își visează ursitul.
Tradiția mai spune că la Bobotează nu se spală rufe, că nu trebuie să apară certuri în casă și că nu e bine să se dea nimic cu împrumut. Catolicii celebrează astăzi Epifania, care simbolizează anun
țarea nașterii lui Hristos regilor magi, cei care au venit să-l vadă, aducându-i daruri, aur, smirnă și tămâie.
Agheasma este apa „vie”, este leacul care revigorează trupul și sufletul, alungă bolile și spiritele malefice din viața noastră.
În Franța, cu această ocazie se servește o plăcintă numită „la galette des rois”, care pe vremuri era împărțită în tot atâtea felii câți comeseni erau, plus una. Felia suplimentară, denumită „a Bunului Dumnezeu” sau „a Fecioarei”, era oferită primului sărac ce apărea în fața familiei. Un obicei actual constă în ascunderea unei figurine reprezentând un rege mag în interiorul plăcintei, iar cel care va descoperi figurina în porția sa va fi regele zilei.
În Belgia și în Olanda există, de asemenea, tradiția preparării unui desert cu cremă de migdale, similar celui pregătit în Franța. Cel mai tânăr dintre membrii familiei se ascunde sub masă pentru a alege feliile pentru
fiecare, iar cel desemnat regele zilei își alege o regină. În timpul acestei zile, copiii străbat străzile intonând cântecul stelei și intră în case pentru a primi bomboane, tradiție pe cale de dispariție în Belgia, dar păstrată încă în regiunile de provincie flamande. În Spania sau în unele regiuni din Italia, copiii așteaptă cadouri de la regii magi pe 6 ianuarie, zi dedicată petrecerii.
La noi, Ajunul Bobotezei este zi de ajunare, chiar de post negru. Tradiția aceasta este păstrată încă din secolele IV-VI, când catehumenii (oamenii care nu erau creștini) se pregăteau să primească botezul. După ce erau botezați, puteau să participe la Liturghia credincioșilor și să se împărtășească.
În ajunul Bobotezei se fac ritualuri de aflare a destinului: fetele necăsătorite iau de la preot un fir de busuioc sfințit, plantă investită cu puteri magice, folosită în descântecele de chemare a ursitului. Fata care vrea să-și afle destinul trebuie să postească, să se roage și să pună busuiocul sub pernă, în ajunul sărbătorii. De asemenea, există o tradiție foarte răspândită în multe zone din țară pentru a afla cine este ursitul: tânăra care vrea să știe cu cine se va căsători pregătește în ajunul sărbătorii o turtă din făină sărată și din apă. Tânărul care îi aduce în vis o cană cu apă este ursitul ei.
Sărbătoarea Bobotezei se asociază cu practicarea unor ritualuri care diferă, de multe ori, de la o zonă la alta. După liturghie, preotul, însoțit de credincioșii dintr-o localitate anume, merg în procesiune pe malul apei din localitatea respectivă pentru sfințirea apei. Râurile, fluviile și lacurile sunt purificate acum și, de aceea, femeile nu au voie să spele rufe în apele curgătoare vreme de opt zile, iar aceste ape rămân sfințite trei-șase săptămâni. Când este foarte frig (proverbialul ger al Bobotezei), se pregătește „Crucea de gheață a Bobotezei”. Potrivit tradiției ortodoxe, agheasma se bea în zori, înainte de micul dejun, în zilele de post, de sărbători ori la ceas de boală sau de necaz.
În cele mai multe sate, dar și în mediul urban există obiceiul de a arunca, la Bobotează, o Cruce în apă. Astfel, după oficierea slujbei religioase din biserică, credincioșii însoțiți de preot pornesc în procesiune către o apă curgătoare pentru „sfințirea apelor”. Atunci, preotul aruncă o cruce în apa înghețată, iar flăcăii mai curajoși se scufundă să o recupereze.
De Bobotează, potrivit tradiției, se consumă alimente specifice: grâu fiert cu miere.
Vremea din ziua de Bobotează o prevestește, conform credinței populare, pe cea de peste an. Dacă plouă, urmează o iarnă lungă, iar timpul frumos prezice o vară frumoasă.
Pe lângă înțelesurile creștine, Boboteaza este o mare sărbătoare cu caracter popular. În această zi se practică un obicei de purificare a spațiului și de invocare a rodului bogat. În mediul rural, frecvent în localitățile din Moldova, în ajunul Bobotezei sau chiar în ziua de Bobotează, mici grupuri de băieți intră în curțile oamenilor și înconjuară casele, grajdurile, adăposturile pentru fân, sunând din clopoței și tălăngi, rostind în cor : „Chiraleisa,/ Spic de grâu/ Până-n brâu,/ Roade bune,/ Mană-n grâne!”. Tinerii colindători poartă la căciuli diferite plante cu puteri magice: busuioc, brad, vâsc și salcie. Exista credința că, rostind formula liturgică „Chiraleisa” de trei ori (termen grecesc care se traduce prin Doamne miluiește!), oamenii devin mai puternici, toate relele fug și anul care vine va fi „curat” până la praznicul Sfântului Andrei.
