Categorii Rețete de-ale noastre

Dulce de vis, rețeta lunii februarie: Prăjitura „Zi și noapte”

de Sînziana Popescu

Tot ce-mi amintesc legat de prăjitura asta, în afara faptului că avea un gust extraordinar, e că bunica îmi cerea mereu s-o ajut. Mă ruga să sparg nucile și să separ miezul, să scot sâmburii vișinelor ori să toc zahărul până se făcea pudră. Din ce cauză o făcea însă, n-am priceput niciodată foarte bine…

Singurele lucruri cu care mă învredniceam erau să-i consum cu nerușinare ingredientele și să vorbesc întruna. Să-i spun de care dintre bunele mele prietene mă mai „despărțisem”, fiindcă-mi nesocotise ideile năstrușnice, ce note mai căpătasem la școală și nu-i spusesem mamei, ce boroboațe mai făcuse Cora, cățelușa mea Tekel, și câte și mai câte asemenea. Desigur, toate le spuneam cu gura plină! Astfel că prăjitura bunicii era nespus de greu de terminat….

Iar atunci când îl mai chemam și pe bunicul meu, pe post de ajutor de nădejde, petrecerea se încingea nu glumă. Nu mai apucam la vorbă, e drept, pentru că poveștile lui de arme ori d’ale pompierilor, nu se comparau cu ale mele. Cine ar fi putut concura cu povestea „Copil de trupă la cincisprezece ani”? Sau cu „Cum am evadat, fugind prin lanul de porumb, după ce căzusem prizonier la ruși”. Sau, mai și mai și, „Ultimul incendiu: pe cine am mai salvat de la moarte”. Pentru mine cel puțin, era imbatabil. Nu mai apucam la rând cu istorioarele mele. Până și bunica, care-i știa povestirile pe de rost, asculta cu atenție, dornică să prindă ultimele înflorituri.

Când eram doi, așa cum era de așteptat, miezul de nucă și vișinele dispăreau din farfurie mult mai repede. (Nu în coca de prăjitură, desigur, ci în burțile noastre!) Ș-atunci când bunica ne cerea socoteală, bunicul meu mai avea și nas s-o întrebe, cu prefăcută nevinovăție: „Păi ce, mamă, nu se duc tot acolo, în burtică? Atâta doar c-o iau la vale ceva mai repede!”

Bineînțeles că după asemenea obrăznicie fără seamăn ni se smulgeau instrumentele de lucru din mâini (cuțite, linguri și farfurii… goale) și eram expulzați din bucătărie. Până la urmă mâncam prăjitura ori fără nuci și vișine, ori mult mai târziu, după ce termina ea treaba ce ne fusese încredințată. Astăzi, când îmi amintesc scena (care se repeta sistematic, de fiecare dată când făcea Buni prăjitură), mă gândesc că singurul motiv logic pentru care ne ținea pe lângă ea, preferând să muncească de două ori mai mult, era să ne țină sub observație. Ca să nu facem alte pocinoage și mai mari…

De ce ai nevoie? 4 ouă, 150 ml de ulei, 500 g de zahăr, 500 g de făină, 50 g de cacao, 150 g de stafide, 200 g de nuci, 250 g de vișine (proaspete, congelate ori din dulceață).

Cum procedezi? În prima fază, separi albușurile de gălbenușuri. Apoi pui albușurile la rece, la frigider, iar peste gălbenușuri adaugi treptat zahărul, uleiul și laptele fiert și răcit în prealabil. La sfârșit, torni treptat făina, amestecând în permanență până obții o pastă vâscoasă, peste care adaugi o linguriță de bicarbonat, stins cu oțet. În final, scoți albușurile de la rece, le bați bine și le torni peste pastă până când amestecul tău se va fluidifica și vei obține unul „care curge”. Împarți compoziția în două și verși o parte într-o tavă tapetată cu făină. În a doua jumătate a compoziției adaugi cacaoa, nucile, romul, stafidele și vișinele, ș-o răstorni în aceeași tavă. Astfel, în final, vei avea o prăjitură în două culori: auriu cu maro închis (depinde cât de multă cacao ești dispusă să sacrifici). Bagi tava la cuptor, la foc tare, timp de 15 minute, după care o întorci și o mai lași la foc moderat încă 40 de minute. La sfârșit, o scoți din cuptor și o pui la păstrare (nu pentru multă vreme), în cămară. Nu uita să presari deasupra și zahărul pudră! Poftă bună!

Portretul autorului

este creatoarea seriei fantasy Andilandi, despre aventurile din Celălalt Târâm ale unor copii „încercați” de invidie, egoism sau lipsă de încredere în sine. Dar nu puțini dintre vizitatorii noștri o cunosc și drept autoare de teatru pentru prichindei sau de cărți bogat ilustrate, pentru copii mai mici. Sînziana Popescu este membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala de Literatură pentru Copii și Tineret, membră DacinSARA și a Asociației Scriitorilor pentru Copii și Adolescenți ”“ De basm.

Alte pagini semnate de Sînziana Popescu pe Tărâmul lui Andilandi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *