Versuri nemuritoare

Cu urechea
pleoștită, cu coada-ntre picioare,
Câinele, trist și jalnic, mergea pe o cărare.
După îndestul umblet, iată că-l întâlnește
Un măgar, și-l oprește:

– „Unde te
duci? îi zise,
Ce rău ți s-a întâmplat?

Știi,
parcă te-a plouat,
Așa stai de mâhnit”.

Cât îmi sunt de urâte unele dobitoace,
Cum lupii, urșii, leii și alte câteva,
Care cred despre sine că prețuiesc ceva!
De se trag din neam mare,
Asta e o întâmplare:
Și eu poate sunt nobil, dar s-o arăt nu-mi place.
Oamenii spun adesea că-n țări civilizate
Este egalitate.

Un bou ca toți boii, puțin la simțire,
În zilele noastre de soartă-ajutat,
Și decât toți frații mai cu osebire,
Dobândi-n cireadă un post însemnat.

Leul s-a-mbrăcat odată
Într-o piele de măgar,
Să colinde țara toată
Din hotar până-n hotar,

Ca să vadă cum se poartă lupii (marii dregători)
Cu noroadele-i blajine de supuși rumegători.

Rumegând
cocenii de pe lângă jug,
S-a-ntrebat odată boul de la plug:

– Doamne, pe când alții huzuresc mereu,
Pentru ce eu singur să muncesc din greu?…

La-ntrebarea asta, un prelung ecou
I-a răspuns din slavă:

– Pentru
că ești bou…

Pe spinarea unui bivol mare, negru, fioros,
Se plimba o coțofană
Când în sus, și când în jos.
Un cățel trecând pe-acolo s-a oprit mirat în loc:
– Ah, ce mare dobitoc!
Nu-l credeam așa de prost
Să ia-n spate pe oricine…
Ia stai, frate, că e rost
Să mă plimbe și pe mine!

Hai nani, nani,
Lumina mamii…

Să-ți cânt și-n seara asta, lumina mea, să-ți cânt…
Dar uite-ncep un cântec și altu-mi vine-n gând, –
Și-acela, dragul mamii, e fără de cuvinte
Și plânge-așa cum plânge cumplitul ăst de vânt…

Hai nani, nani…

Spunea Mihnea către câine:
– Tare sunt voios, măi Pik!
Uite-ți dau un os și pâine,
C-am să merg cu tata mâine
Și cu tine merg, măi Pik,
Nu-mi mai trebuie nimic;

Dormi, fetiță somnoroasă
Să-mi crești mare și frumoasă
Să-i fii dragă orișicui,
Nani, pui!

Dormi cu mama, băiețel
Să-mi crești ‘nalt și subțirel
Și frumos cum altul nu-i,
Nani, pui!

Eu am numai trei picioare,
Și de-abia mă mișc: țop, țop,
Râd când mă-ntâlnesc copiii,
Și mă cheamă „cuțu șchiop”.