În dimineața zilei de Sf. Vasile copii merg pe la rude și pe la vecini cu Sorcova pentru a le ura sănătate și belșug în anul care începe. Cei mici poartă în mâini simbolul obiceiului: Sorcova, lucrată astăzi din flori artificiale prinse pe o nuia.
Sărbătoarea creștină a celor 40 de Sfinți Mucenici din Sevastia s-a suprapus peste începerea anului agricol tradițional și a generat sărbătoarea tradițională românească „Mucenicii” sau „Măcinicii”.
Povestea – Ziua de 9 martie este ziua în care Biserica Ortodoxa îi sărbătorește pe cei 40 de Mucenici, adică pe cei 40 de martiri creștini uciși în cetatea Sevastiei la începutul creștinismului. Aceștia erau soldați creștini, aflați în slujba împăratului roman Licinius. Aflând despre credința lor, guvernatorul Armeniei, pe numele său Agricolae, i-a obligat să se închine idolilor. Ei au refuzat, așa că au fost aruncați în închisoare, unde au fost bătuți și schingiuiți timp de opt zile. În cele din urmă, guvernatorul i-a condamnat la moarte prin înghețare în lacul Sevastiei. În aceea noapte, se povestește că s-au petrecut mari minuni, apa lacului s-a încălzit, gheața s-a topit și patruzeci de cununi strălucitoare s-au coborât deasupra capetelor mucenicilor. Văzând aceasta, guvernatorul a poruncit ca ei să fie scoși din lac și lăsați să moară pe câmp, după ce le-a zdrobit fluierele picioarelor, pentru ca să nu poată fugi.
Datini agricole străvechi
În această zi, în vremuri vechi, în toate comunitățile rurale exista obiceiul de a se scoate plugul la arat. Toate plugurile din sat se aliniau pe islaz, unde, în fața mulțimii adunate acolo, era chemat preotul care făcea o slujbă de sfințire a apei și de stropire a fiecărui plug în parte. După împlinirea acestui ritual, plugarii mergeau pe câmpul ce trebuia arat și trăgeau doar o brazdă simbolică, după care se ospătau pe brazdă și eliberau și hrăneau și animalele de la car. Din păcate acest „obicei al plugului” a dispărut azi, pentru că tractorul a luat locul carelor cu boi sau cai.
În această zi, se curăță gospodăria, dându-se foc gunoaielor strânse numai cu foc adus din casă, „pentru a aduce căldura din casă și afară”. În credința populară, în ziua mucenicilor se încheie zilele babelor, zilele capricioase ale îngemănării iernii cu primăvara, lăsând loc zilelor moșilor, zile calde. De aceea, în această zi se respectă numeroase ritualuri de alungare a gerului, cum ar fi: se lovește pământul cu bâte sau maiuri, se rostesc descântece, „pentru ca să iasă căldura și să intre gerul”, iar copiii sar peste foc.
Citește în continuare "9 martie: Mucenicii"
Sărbătoare tradițională românească a primăverii, a prospețimii, a bucuriei, a victoriei binelui împotriva răului. Cu această ocazie femeile primesc mici cadouri, obiecte decorative (mărțișoare), legate cu un șnur alb-roșu, ca simboluri aducătoare de noroc și bunăstare. Roșul este considerat culoarea primăverii, iar albul culoarea iernii. Se asociază de obicei florilor timpurii de primăvară, cea mai reprezentativă fiind ghiocelul.
Sărbătoarea de Dragobete (24 februarie) este echivalentul românesc al sărbătorii Valentine’s Day (14 februarie), mai cunoscută sub numele de Ziua îndrăgostiților. Personaj mitologic original, Dragobetele, se diferențiază fundamental de blajinul Sfânt Valentin din tradiția catolică. Dragobetele nostru e un bărbat tânăr și frumos, un neastâmpărat, mereu pus pe șotii.
Citește în continuare "Sfântul Valentin vs Dragobete"În câteva sate din județele Ialomița și Teleorman se mai practică și astăzi un ceremonial dedicat cinstirii viței de vie. La 1-2 februarie are loc „Arezanul” sau „Gurbanul viilor”. În dimineața acestei zile bărbații satului, însoțiți de preot, pornesc în sănii trase de cai, spre podgorii, strigând: „Hai să mergem la Gurbanu!” Ajunși la vii, proprietarii asistă la slujba religinoasă de sfințire a plantațiilor.
Apoi, fiecare dezgroapă sticlele cu vin îngropate la butucul unei vițe de vie, le destupă, stropesc via, și taie câteva corzi pe care le vor răsuci în jurul căciulilor și taliei.
Citește în continuare "2 februarie: Arezanul"În Transilvania și Bucovina, de ziua Sf. Ioan Botezătorul au loc diverse ceremonii de sărbătorire a celor care poarta numele de Ioan ori de Simion. În Bucovina, la porțile tuturor sărbătoriților se pun în semn de omagiu brazi împodobiți, iar aceștia organizează petreceri cu lăutari. În alte așezări din inima țării obiceiul are o structură mult mai complexă. Cei ce poartă numele de Ioan, Ion sau Simion sunt purtați prin sat, în care trase de boi și împodobite cu nenumărate țesături decorative: covoare, fețe de masă etc.
Alaiul este condus de călăreți în ținută de mare sărbătoare, iar caii acestora sunt bogat împodobiți, cu țesături și podoabe de harnașament. Procesiunea se îndreaptă către râu, unde Ionii sunt botezați/purificați. Apoi toata lumea revine în centrul satului, unde seara „se face joc mare”, la casele sărbătoriților.
Citește în continuare "7 ianuarie: Udatul Ionilor"
Boboteaza este o sărbătoare importantă atât pentru creștinii ortodocși, cât și pentru cei catolici. La români, în ziua de Bobotează cuprinde motive specifice sărbătorilor de Crăciun (se colindă, se fac prorociri despre noul an), iar în noaptea de Bobotează, tinerele fete își visează ursitul. Tradiția mai spune că la Bobotează nu se spală rufe, că nu trebuie să apară certuri în casă și că nu e bine să se dea nimic cu împrumut. Catolicii celebrează astăzi Epifania, care simbolizează anunțarea nașterii lui Hristos regilor magi,…Citește în continuare „6 ianuarie: Boboteaza”
În aproape toate satele românești din Transilvania, în ajunul Bobotezei (5 spre 6 ianuarie) grupuri mari de fetițe și de băieței umblă din casă în casă pentru a vesti sosirea preotului „cu crucea”. Copiii strigă tare, de trei ori la rând „Chiraleisa! Chiraleisa! Chiraleisa!” și le urează gazdelor belșug și sănătate în noul an. Micuții sunt răsplătiți cu mere și nuci.
