Cronici și recomandări

Când am văzut afișul filmului, aș fi fost în stare să bag mâna-n foc că voi ateriza la un fantasy „a la carte”. Un film făcut după rețeta, arhicunoscută deja, a unui asemenea lung-metraj de succes: unul, doi sau trei puști ajung într-o lume stranie, amenințată de forțele răului, pe care o vor salva în final. (Mă simt de parcă aș scrie o carte de bucate!)

De data asta însă, surpriza a fost totală. Nu numai că n-am văzut un fantasy „tip”, dar n-am ajuns nici măcar la o comedie pentru publicul tânăr. „Podul din Terabithia” e o dramă în toată regula, o poveste amăruie, plină de învățăminte despre relațiile dintre părinți și copii și, mai ales, despre felul în care pot fi crescuți frumos cei mici, chiar și în lumea asta strâmbă în care trăim.

Deja am văzut filmul, așa că vă pot spune că… trailerul e foarte bine făcut. Dacă ar fi să ne luăm după el, am putea crede că la cinematograf ne așteaptă o aventură de zile mari, cu replici picante și personaje atent creionate. Din păcate însă, ceea ce găsiți în trailer e cam tot ce are pelicula în dotare.

Bine, dacă mai pui la socoteală și vreo douăzeci de monștrii, nu e tot. Dar nu știu cine s-ar duce la cinema numai ca să vadă o sumedenie de dihănii hidoase, desprinse parcă din viziunile unei persoane cu grave tulburări de personalitate.

În rest, vă spun sincer, nu recomand acest filmul. Nici copiilor voștri – s-ar putea să aibă coșmaruri, nici nostalgicilor – desenul asta nu are nicio legătură cu nărăvașele, dar și drăgălașele țestoase ninja din benzile desenate ale copilăriei noastre.