Zapis de trecere către o altfel de copilărie
Mi-am zis că ar fi bine totuși să închei postările din 2020 cu o veste bună, dătătoare de speranță, care mie chiar mi-a înseninat ziua asta plumburie. Doar nu e de ici, de colo să fii „invitatul săptămânii” pentru cel mai important lanț de librării din țară tocmai în preajma Crăciunului, zic eu, și sper să fiți de acord cu mine.
Luni, 10 decembrie 2019
Astăzi cred că a fost cea mai grea și cea mai tristă zi din viața mea. Nici nu îmi mai găsesc cuvintele…
Bună, mă cheamă Riana, am doisprezece ani, iar în acest jurnal voi scrie toată viața mea începând cu ziua de azi, luni, 10 decembrie 2019, ora zece.
Partea întâi
Sunt acasă în camera mea și mă joc liniștit cu mașinuțele. Dar, deodată, îmi trece prin minte ceva neobișnuit: ce ar fi să fac o călătorie în jurul lumii?!
Citește în continuare "Marea aventură a unui puști"
Capitolul 1
În care mă aflu într-o situație neobișnuită
Eram într-un loc întunecat și sinistru, era pustiu. Deși curioasă – ardeam de curiozitate! –, eram înfricoșată și aveam o mulțime de întrebări. Singura cale să aflu răspunsurile era să explorez acel loc. Zis și făcut! Pășind tot înainte, am auzit un sunet în stânga mea. După câtva timp, mi-am dat seama că mă aflam într-un cimitir. În câteva clipe am zărit umbra cuiva, iar acea persoană purta o mantie ușor strălucitoare… Dar stai! Nu era o persoană, pentru că stătea în aer. De fapt, plutea în aer! Era un spirit, care se ridicase dintr-un mormânt pe care era scrijelit numele: „Khall Koreander”.
Citește în continuare "POLLY PEVE"
Trăia odată, într-un oraș obișnuit, o fetiță pe nume Jenny. Era foarte fericită acolo, avea mulți prieteni, o școală la care mergea cu drag, un tată și o mamă iubitori, cu toate că de cele mai multe ori tatăl ei nu era acasă. Avea chiar și o prietenă, care se numea Elisa.
Într-un cuvânt, viață ei nici nu putea fi mai bună de atât, dar, într-o zi, Jenny îl auzi pe tatăl ei vorbind la telefon pentru a vinde apartamentul.
Se pare că ne-a mers foarte bine la primul curs, că prea ne-am luat-o în cap și am mai organizat unul. Deci, dacă știți copii talentați, care citesc mult, spun și scriu istorioare trăznite, vă rog să le spuneți de cursul de mai jos. Știu că pe 15 mai vom rupe lanțurile și o s-o apucăm care încotro, da’ de școala online tot nu vom scăpa. Așa că, de ce să nu vă lăsați copiii să facă în weekend, tot online, ceva ce le place?
Citește în continuare "Curs de scriere creativă Ã la Academia Motanov"
El este Gligory, un băiat orfan, al cărui singur prieten era un dragon ce nu putea zbura. Băiatul trăia în fosta fierărie a tatălui său, în care făurea arme pentru a-și câștiga banii necesari unui trai decent. Toate acestea până într-o zi specială…
Citește în continuare "GLIGORY, CUCERITORUL TRONULUI"
Era o dimineață frumoasă. Jennifer dormea liniștită în așternuturile ei de mătase de culoare lila, plutind departe de alarma enervantă a telefonului. Într-un sfârșit alarma își făcu treaba și anunță ultima și mult așteptata zi de școală.
După o oră de lenevit în pat, Jennifer se duse la baie, unde își aranjă cu grijă părul buclat și șaten. Îmbrăcă uniforma școlii – cămașă albă și fustă în carouri roz – și plecă grăbită spre școală.
Citește în continuare "Cele patru pisici"
Competiția magică finală
Era ultima săptămână din vară. Madeline se pregătea pentru marele concurs magic, format din trei runde dificile.
– Ești pregătită? întrebă Riley.
– Da. . . Îmi pare rău că nu ai fost nominalizată în competiție, spuse Madeline tristă.
– Nu-i nimic. . .
Madeline se uită la fată fără convingere. Își luară la revedere, iar Madeline se duse cu ceilalți copii pe ring. Îi părea rău că nu fuseseră nominalizați toți participanții din tabără, ci doar cei talentați și harnici. Nu i se părea corect ca doar unii să acceadă spre a fi o vrăjitoare sau un vrăjitor, dar acestea erau regulile taberei vrăjitoarelor în devenire.
Citește în continuare "Tabăra vrăjitoarelor în devenire"
Într-o zi ca oricare alta, Jack ieși cu familia și cu Patch, câinele lui, în parc. Patch era un dalmațian, unul jucăuș și vesel. Stând pe bancă, Jack se gândi o vreme la ce s-ar fi făcut el dacă n-ar fi avut un cățel atât de bun și de deștept. Apoi, ajuns acasă, se așeză la televizor și adormi de îndată.
Citește în continuare "Un câine neobișnuit"