Zapis de trecere către o altfel de copilărie
Sper că, așa după cum v-am sfătuit la începutul lunii, ați fost cu ochii pe Advent De Basm, acest calendar magic care își propune să măsoare în povești drumul până la Crăciun, că ați ascultat cuminți istorioarele citite până acum și că – de ce nu? – veți fi alături de noi seară de seară, până-n Ajun.
Citește în continuare "Ce, când și unde le mai citim copiilor?"
Luni, 10 decembrie 2019
Astăzi cred că a fost cea mai grea și cea mai tristă zi din viața mea. Nici nu îmi mai găsesc cuvintele…
Bună, mă cheamă Riana, am doisprezece ani, iar în acest jurnal voi scrie toată viața mea începând cu ziua de azi, luni, 10 decembrie 2019, ora zece.
Partea întâi
Sunt acasă în camera mea și mă joc liniștit cu mașinuțele. Dar, deodată, îmi trece prin minte ceva neobișnuit: ce ar fi să fac o călătorie în jurul lumii?!
Citește în continuare "Marea aventură a unui puști"
Capitolul 1
În care mă aflu într-o situație neobișnuită
Eram într-un loc întunecat și sinistru, era pustiu. Deși curioasă – ardeam de curiozitate! –, eram înfricoșată și aveam o mulțime de întrebări. Singura cale să aflu răspunsurile era să explorez acel loc. Zis și făcut! Pășind tot înainte, am auzit un sunet în stânga mea. După câtva timp, mi-am dat seama că mă aflam într-un cimitir. În câteva clipe am zărit umbra cuiva, iar acea persoană purta o mantie ușor strălucitoare… Dar stai! Nu era o persoană, pentru că stătea în aer. De fapt, plutea în aer! Era un spirit, care se ridicase dintr-un mormânt pe care era scrijelit numele: „Khall Koreander”.
Citește în continuare "POLLY PEVE"
Trăia odată, într-un oraș obișnuit, o fetiță pe nume Jenny. Era foarte fericită acolo, avea mulți prieteni, o școală la care mergea cu drag, un tată și o mamă iubitori, cu toate că de cele mai multe ori tatăl ei nu era acasă. Avea chiar și o prietenă, care se numea Elisa.
Într-un cuvânt, viață ei nici nu putea fi mai bună de atât, dar, într-o zi, Jenny îl auzi pe tatăl ei vorbind la telefon pentru a vinde apartamentul.
Primele mele cursuri online de scriere creativă, organizate de Academia Motanov, s-au încheiat în aprilie. Și, pentru că ne-a mers bine atunci, am prins curaj și ne-am zis să mai încercăm încă o dată în mai-iunie.
Citește în continuare "Cursuri online de scriere creativă, runda a doua"
Săptămâna trecută am sărbătorit pe Facebook prima mea ieșire „la rampă” ori, mai bine zis, apariție „pe sticlă”. Și a ieșit așa de bine, încât am uitat să postez înregistrarea și pe site. Dar nu-i nimic, mai bine mai târziu decât niciodată. 😉
Citește în continuare "Cu Andilandi „pe sticlă”"
În primele zile ale lui Mărțișor au început înregistrările la adaptarea radiofonică a celui de-al doilea volum al seriei Andilandi – „Aventura gemenilor Andrei și Lucia dincolo de Poiana Vie”. Pentru cei care n-au aflat încă, primele două volume ale seriei fantasy Andilandi au apărut anul trecut într-o ediție revizuită și reinventată la Editura Nemi, parte a Grupului Editorial Nemira. Deci, din câte știu eu, cărțile încă mai pot fi cumpărate atât de pe site-ul editurii, cât și din librăriile din întreaga țară.
Citește în continuare "Proiectul „ANDILANDI la Radio” continuă"
Măgărușul Laur – fragmente
Carevasăzică, într-o minunată zi de duminică, s-a născut pe o frunză de laur, un măgăruș dolofan, cu ochii albaștri și coama de aur. Ei, mă rog, coama era gălbuie, dar Chița Măgărița, proaspăta mămică, văzându-și puiul pe coșcogea frunza de laur era mai-mai să orbească de fericire. Așa că a strigat din toate puterile celorlalte animale din staul care erau strânse ca să facă botezul proaspătului născut:
– I-haaa! Am un măgăruș de aur!
Citește în continuare "Cel mai frumos dar"
Târgul Internațional de Carte TÃœYAP de la Istanbul – checked. Scriitori români și turci interesanți, degustați la fața locului. Hagia Sophia și Moscheea Albastră, vizitate-n mare grabă, pe o ploaie mocănească. Lost în translation, dar și în Istanbul, că altfel n-aș fi fost eu. Adică am avut un sfârșit de săptămână cu sentimente amestecate, cu spaime și mirări, cu senzații de tăiat sufletul în două, dar și cu imagini de o frumusețe stranie, tulburătoare, ce te duceau cu gândul la 1001 de nopți, pe care le-am și împachetat și le-am luat cu mine, cu multe pisici mai mari și mai blânde decât ale grecilor, cu oameni în vârstă cumsecade și săritori, dar și cu vânzători la fel de „politicoși” ca ai noștri.
Citește în continuare "Andilandi și Martinel la Istanbul"