Patrick Imbrescu și Vladimir Socolovici, „greii” acestui spectacol, adică actorul și copilul din „Viața ca o poveste”.
Patrick Imbrescu și Vladimir Socolovici, „greii” acestui spectacol, adică Actorul și Copilul din „Viața ca o poveste”.

Trupele de teatru NiL ale Liceului Teoretic „Nikolaus Lenau” au sărbătorit anul acesta 20 de ani de existență, prin organizarea Zilei lungi a teatrului școlar și de tineret NiL care a avut loc joi, 12 mai 2016, între orele ora 13,30 – 22,30 pe scena Teatrului German de Stat din Timișoara.

Citește în continuare "„Viața ca o poveste” în versiunea trupei NiL Junior din Timișoara"

Mi-am tot propus să scriu câte ceva despre teatrul școlar, un fenomen care a început să ia amploare și pe plaiurile mioritice, deși, spre deosebire de alte țări, la noi se desfășoară oarecum clandestin, mai mult pe lângă școli decât în ele, prin bunăvoința unor profesori inimoși, care repetă cu copiii în timpul lor liber.

Citește în continuare "Despre teatrul școlar, pe ultrascurt"

Primăvară la Amsterdam - unul dintre tablourile care pot fi cumpărate în cadrul expoziției „Amintiri din vacanțe”
Primăvară la Amsterdam – unul dintre tablourile care pot fi cumpărate în cadrul expoziției „Amintiri din vacanțe”

Pe pictorița Alina Codin am cunoscut-o cu ani în urmă, la revista „Medic.ro”, unde munceam amândouă ca niște furnicuțe fără să știm prea multe una despre alta. Mai precis, eu habar n-aveam că pictează, tot așa cum ea nu știa că eu scriu. Doar nu toți art directorii sunt și pictori, tot așa cum nu toți redactorii șefi de pe la reviste medicale scriu și teatru pentru copii.

Citește în continuare "Amintiri din vacanțe – câteva gânduri după un vernisaj"

Nu știu alții cum sunt, dar noi, „Mihii”, cum ne-a poreclit Ada Milea cândva, suntem aproape nelipsiți de la spectacolele ei de prin teatrele ori de pe la terasele bucureștene. Pe arșiță, pe ploaie, seara târziu, în fum de țigară sau la aer curat, noi suntem acolo. Îmi amintesc că am fost la un spectacol de-al ei de la Green Hours până și gravidă în luna a opta. Și

Citește în continuare "Apolodor de Cluj"

Imagine din spectacolul "Domnul de Ciocolată" montat în 2013 la Baia-Mare
Imagine din spectacolul "Domnul de Ciocolată" montat în 2013 la Baia-Mare
Ana în Împărăția Dulciurilor
Acum vreo lună, o lună și ceva, vă anunțam că textul meu „Domnul de Ciocolată” a ajuns și pe scena Teatrului din Baia Mare, în regia Oanei Leahu. Tot atunci vă promiteam să revin cu niște fotografii din spectacol și, poate, chiar cu un scurt fragment înregistrat. Încă n-am ajuns în posesia lor, dar am descărcat fraudulos câteva poze de pe site-ul teatrului, ca să vi le pot arăta și vouă. 🙂

Citește în continuare "„Domnul de Ciocolată”, piratat cu nerușinare"

Scenă din spectacolul "Când jucăriile spun pa"
Scenă din spectacolul "Când jucăriile spun pa"
Păpușa Fățarnică negociind cu banda Motociclistului, cu un Hopa-Mitică dezumflat, prins la mijloc
După cinci ani de reprezentații, spectacolul „Când jucăriile spun pa” de Sînziana Popescu, mai face parte încă din repertoriul Teatrului „Ion Creangă” din București. Distins în 2007 cu premiul I în cadrul Concursului de dramaturgie inclus în Festivalul Internațional ”œ100, 1.000, 1.000.000 de povești”, textul a fost montat în 2008 la același prestigios teatru, în viziunea regizorului Attila Vizauer și pe muzica lui George Marcu.

Citește în continuare "„Când jucăriile spun pa” – un spectacol de cursă lungă"

Stop-cadru cu fața eroului din "Dragonul de geață" - Mik
Stop-cadru cu fața eroului din "Dragonul de geață" - Mik
Mik, viking la 11 ani

A început Kinodiseeaaaaaaaa! Știu că, de fapt, a început de vineri, dar cum noi nu putem să ajungem la filme decât în weekend, pentru noi a început azi. Mai precis la 10 dimineața, când am aterizat la un film suedez de vis – „Isdraken” („Dragonul* de gheață”), în regia lui Martin Hogdahl.

Citește în continuare "Dragonul de gheață, un altfel de film pentru copii"

Când am văzut filmul Harry Potter la cinema, singură-singurică, pentru că nimeni din familie nu s-a învrednicit să mă însoțească, n-am avut cu cine să dezbat povestea celor trei frați vrăjitori, dar mi-a căzut cu tronc.

De curând, am regăsit un filmuleț numai cu ea și mi-am întrebat odrasla ce părere are. L-a văzut, s-a interesat dacă filmulețul e al lui Tim Burton (o întrebare pertinentă de altfel), apoi mi-a spus că e „creepy” și a plecat lăsându-mă într-o ceață adâncă.

Citește în continuare "Povestea celor trei frați"