În urmă cu
vreo câteva săptămâni, când am scris câte ceva despre filmul „Eragon„, vă
promisesem să revin asupra trilogiei „Moștenirea", cea care a stat la baza
scenariului filmului de tristă amintire, pe care-l pomeneam atunci. Sincer, încă nu știu
cum se poate transforma o carte pentru adolescenți scrisă atât de bine într-un
asemenea dezastru. Dar să lăsăm dezastrul și să revenim asupra cărții(lor)…
Mărturisesc
că am citit primul volum, pornită să-i găsesc defecte. Întotdeauna m-am gândit
că pentru a scrie un roman (fie el chiar și un fantasy, ori o cărticică pentru
copii) ai nevoie, pe lângă talent, și de o experiență de viață considerabilă.
(Desigur, alături de multe altele…)
Ei bine, cartea
asta mi-a zdruncinat convingerile din temelii. Se mai întâmplă și minuni… Când
am început s-o răsfoiesc, mi-a amintit atât de tare de „Ultima Licornă” a lui
Peter Beagle încât am continuat s-o citesc, fascinată, minunându-mă cum de un
puști de numai cinsprezcece ani (atât avea autorul, Christopher Paolini când a
scris-o), a fost în stare să creeze o astfel de lume. Atât de bine conturată, atât de frumoasă, de sofisticată.
Și în
primul volum (Eragon) și în al doilea (Eldest), nimic nu pare lăsat la voia
întâmplării. Intriga e țesută atent, cu migală, fără a fi însă căznită. Personajele,
atât de stranii (doar vorbim de elfi, pitici, urgali, magi și dragoni), sunt
vii și dinamice. Iar relațiile dintre ele sunt urmărite în evoluție.
Lucru deloc lesne de realizat atunci când ai pornit la drum cu mai bine de
treizeci de personaje.
Dacă ați
văzut filmul, cunoașteți, în linii mari, povestea. Așa că n-am să vă plictisesc
povestind-o din nou. Am să vă rog însă să vă îndemnați princhindeii, de „12+”
(așa cum le place la nebunie editorilor să împartă deopotrivă cărțile și
cititorii) să încerce să citească „Eragon„.
Odată intrați
în atmosfera creată de Paolini, în lumea lui ciudată, populată din plin de
personaje mitologice, vor avea parte de o aventură comparabilă cu mult mai celebra și mai bătrâna trilogie a lui Tolkien.
Vă promit
că „Eragon” (cartea) îi va cuceri!
Știu că la
vârsta asta nu mai pot fi desprinși din fața televizorului ori calculatorului,
dar cred că încercarea moarte n-are, și dacă vă iese, s-ar putea să aveți cu
cine să vă înțelegeți încă vreo câțiva ani de acum înainte. Bineînțeles, pentru
a schimba impresii despre cartea asta, ca și despre multe altele pe care mă voi
strădui să vi le recomand în continuare, va trebui să citiți cot la cot cu ei. Multă
baftă!
Notă: Nu vă
așteptați chiar la un al doilea Peter Beagle sau J.R.R. Tolkien, am exagerat puțin, și am păcătuit comparând
merele cu perele (mă refer la vârsta publicului țintă). Gândiți-vă însă că
trilogia asta a fost scrisă de un copil, pentru alți copii… Acordați-i
circumstanțe atenuante! Și încercați să vă amintiți cam ce cărți vă plăceau
vouă la vremea respectivă. Poate chiar vă faceți timp s-o răsfoiți. Veți vedea
că am dreptate și că „Eragon„ e o carte care merită recomandată copilului vostru.
Un basm plin de savoare, care poate sta liniștit pe raftul micii lui biblioteci,
alături de clasici.
interesați de cărți și de autor le recomand să intre pe acest link.
Găsiți aici tot ce doriți, de la biografia autorului până la ultimele nouătăți
legate de cărți: ce premii au mai primit, în câte exemplare s-au vândut etc.]
