Categorii Degustare de carte

Aniversare cu bucluc

de Ana Groszler
„Aniversare cu bucluc” de Ana Groszler

Dacă veți merge până la capătul curcubeului, veți întâlni o pădurice. Iar în pădurice, dacă veți fi curioși să cercetați, veți întâlni un copac. Înalt, cu trunchiul gros și cu o coroană bogată de frunze vesel colorate. Îl vedeți? Da, da, copacul acela! Acum apropiați-vă ușor de el și priviți-l cu atenție. Vedeți căsuțele acelea prinse de ramurile lui ca niște podoabe? Foarte frumoase, nu-i așa? În una din ele locuiește familia Gâtlung, o familie de girafe pitice.
Astăzi, fetița familiei Gâtlung împlinește cinci ani, așă că doamna Gâtlung s-a gândit să îi facă o surpriză. Vrea să pregătească fabuloasa rețetă de brioșe „zâmbăricioase” a străbunicii Gâtlung. O rețetă specială…
– …pentru această zi specială, spune doamna Gâtlung cu voce tare.
Răsfoiește cartea de bucate cu coperte aurii și citește cu răbdare ingredientele:
– Din asta am, și din asta am… hmmm, din asta nu am. Pfiu, îmi lipsește tocmai scorțișoara. Trebuie să o anunț pe Chichi, de la Magazinul de Mirodenii, să îmi aducă niște scorțișoară cât mai repede.
Girafa se îndreaptă spre masă și scoate o bucată lucioasă de hârtie dintr-un sertar secret. Privind-o ați putea spune că este o bucată de hârtie obișnuită. Ați putea, însă ați fi tare departe de adevăr, căci e de ajuns să rostiți cu glas tare dorințele voastre și, dintr-odată, vorbele se aștern cuminți pe foaia de hârtie, înșirate parcă de o mână nevăzută. Apoi hârtia se transformă într-o gărgăriță ce zboară iute, mai iute decât vântul însuși, spre cel care va primi mesajul.
Nu trece mult timp și doamna Gâtlung aude un zgomot dinspre borcanele cu dulceață:
– Bună dimineața, doamnă Gâtlung! Sunt eu, Chichi. Am ajuns în sfârșit. În pădure este o aglomerație, ceva de speriat!
Ca de obicei, șoricica intră pe fereastra larg deschisă și se oprește prevăzătoare pe raftul cel mai înalt al dulapului de bucătărie. Niciodată nu se oprea pe raftul de jos și niciodată nu intra pe ușă, orice ar fi fost. Asta din pricina motanului Stronț, vecinul familiei, care își bea deseori cafeaua împreună cu doamna Gâtlung. Cică între ei ar fi o gâlceavă mai veche, încă nerezolvată.
– Poți coborî liniștită, Chichi! Stronț nu-i aici, o asigură doamna Gâtlung.
– Prea bine, spune șoricica.
Se saltă grațioasă pe picioruțele din spate și, cu brațele ridicate, face un salt în aer de toată frumusețea. Tocmai se pregătește să aterizeze în aplauzele doamnei Gâtlung, când deodată, o gură cu dinți ascuțiți și colți fioroși se deschide larg, gata să o înghită. Chichi scoate un țipă scurt și, galbenă de frică, se refugiază înapoi pe raft.
– Ce faci, domnule Stronț? strigă doamna Gâtlung.Ți-ai pierdut mințile?
– Nu, mă jucam doar, răspunde mieros motanul.
– Să înțeleg că te jucai cu mâncarea?
– Nici vorbă, spune acesta, cu o privire nevinovată.
– Nu zău! Și atunci ce căutai pe lângă Chichi, cu gura larg deschisă și colții la vedere?
– Vai, prietenă scumpă, mă bănuiești cumva de lucruri necurate?! Am stat așa pentru siguranța ei, desigur. M-am gândit că ar fi bine să aterizeze pe ceva moale, să nu se lovească.
Doamna Gâtlung nu crede balivernele motanului și este, pur și simplu, furioasă:
– Motanule, ți-am spus în repetate rânduri să-mi lași musafirii în pace, altfel o să fie vai și amar! Ei bine, este vai și amar! De azi-înainte să-ți bei cafeaua în altă parte. Poate împreună cu vulpea, dacă va vrea să te primească. Sau cu lupul, ce-mi pasă mie?! Eu una nu mai am chef să-ți văd mustățile obraznice pe-aici!
– Iertare, doamnă Gâtlung! Hai să nu stricăm o prietenie așa de frumoasă din pricina unei amare neînțelegeri!
Însă de data asta, nici tânguielile lui Stronț și nici privirea lui spășită nu o înduioșează pe doamna Gâtlung.
– Azi ai întrecut măsura, motanule, îl dojenește ea. Ușa-i acolo!
Stronț pricepe că nu mai este binevenit și iese din bucătărie trist, cu coada între picioare.
Încetul cu încetul, lucrurile se liniștesc. Chichi nu mai este speriată, așa că se grăbește spre Magazinul de Mirodenii, iar doamna Gâtlung se întoarce la rețeta de brioșe a străbunicii.
După un timp, ceasul cuptorului anunță vesel că brioșele s-au copt. Doamna Gâtlung le scoate, însă nici nu apucă bine să le așeze pe farfurie, că se aude soneria. Invitații sosesc unul câte unul și, în scurt timp, casa se umple de râsete și voie bună.
În copacul de la capătul curcubeului, toată lumea petrece.


Degustarea de carte a zilei a fost „Aniversare cu bucluc” de Ana Groszler. Dacă vreți să aflați mai multe despre poveștile Anei, căutați-le pe blogul ei sau pe NoiPovesti.ro

Portretul autorului

a născocit prima poveste pentru copii în copilărie, prin clasele primare. Se numea „Secretul scoicilor marine”, iar personajul principal era o fetiță curioasă și curajoasă, cu talent de detectiv. De atunci, cu pauze mai lungi sau mai scurte, a continuat să scrie povești. La sfârșitul anului 2013, cu sprijinul prietenilor de la Empower, a ținut un atelier de scriere creativă care s-a numit „Pe bicicletă cu un crocobaur”, iar în 2015 a debutat literar în revista pentru copii „Ghidul pozneț de cultură”. A mai scris articole pentru Empower, povești pentru „Coșul de legume”, „Fabulafia”, „Noipovești.ro” și proză scurtă pentru „Clubul Scriitoarelor”, din care face parte.

Alte pagini semnate de Ana Groszler pe Tărâmul lui Andilandi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *