Categorii Degustare de carte

Cel mai frumos dar

de Zully Mustafa

Măgărușul Laur – fragmente

Carevasăzică, într-o minunată zi de duminică, s-a născut pe o frunză de laur, un măgăruș dolofan, cu ochii albaștri și coama de aur. Ei, mă rog, coama era gălbuie, dar Chița Măgărița, proaspăta mămică, văzându-și puiul pe coșcogea frunza de laur era mai-mai să orbească de fericire. Așa că a strigat din toate puterile celorlalte animale din staul care erau strânse ca să facă botezul proaspătului născut:

– I-haaa! Am un măgăruș de aur!
Moț Căpitan, un curcan cu greutate, se apropie neîncrezător de puiul de măgar.

– Glu-glu-glu! Stai așa, Chiță Măgăriță, nu te pripi cu vorba, o potoli curcanul. Așa ceva este cu totul și cu totul neobișnuit. Te crezi cumva într-o poveste?
– Ce mai veste! zise și motanul Zvâc, fluturându-și coada lungă. Treaba asta-i cam nătângă. Dar chiar și el trebui să recunoască în sinea lui că era extraordinar acest măgar a cărui coamă strălucea în razele soarelui de mai.
– Mee-eei, motane, vezi-ți de-ale tale, ce știi tu de ale nașterilor socoteli? spuse oița cea înțeleaptă, molfăind de zor dintr-o căpiță de fân.
Totul se lumină în jur deodată ca și cum soarele însuși coborâse în staulul cu pricina.

Chița Măgărița adormea de cele mai multe ori în căpițele de fân și numai luna gălbuie o veghea prin ochiul mic al ferăstruicii din staul. „Lună blândă, dă-mi în dar, un puișor de măgar! ”œ, se ruga Chița, înainte de a ațipi.

Și iată, nici nu trecu bine un an și dorința i se și împlini. Și ce mai măgăruș avea! îl dezmierdă ea cu dragoste cu limba-i caldă.

– Să-i punem un nume! zise Zvâc motanul.
– Eu vreau să fiu naș! lătră Bora bucuros, dând din codița-i scurtă, fiindcă lui îi plăcea la nebunie să boteze nou-născuții din ogradă.
– Asta-i o idee bună, glu-glu-glu! spuse și Moț Căpitan. Trebuie să-i alegem un nume tot așa de frumos ca și el, n-avu încotro curcanul și recunoscu.
– O să-l numim Laur! spuse hotărâtă mămica lui.
Tocmai atunci măgărușul Laur deschise ochișorii și clipi nedumerit. „Ce de lume!”œ își spuse în sinea lui.

Ceilalți amuțiră, căci dacă până la urmă exista pe pământul acesta un alt măgăruș cu coama gălbuie, unul cu ochii albaștri nici că se pomenise. Chiar și Chița nu mai scoase vreun sunet. Se gândi speriată: „Și dacă nu e măgăruș?”œ Dar tocmai în momentul acesta de derută, Laur scoase un răget sănătos de măgar:

– I-ha-ha! I-ha-ha!
– Glu-glu-glu!
– Miorlauuu!
– Ham! ham!
Așa făcură cunoștință animalele din staul cu micul măgăruș Laur cu coama de aur și ochii albaștri ca viorelele din grădina cu flori a lui nea Mișu.

Într-o zi, pe când era la izlaz cu turma lui de mioare, nea Mișu se așeză pe iarba grasă și-și luă capul în mâini. Mielușeii zburdau veseli pe pajiște, Bora îi păzea credincios, Zvâc alerga ca de obicei după fluturi, iar Moț Căpitan se apropie de Măgărușul Laur, fără să-și mai înfoaie de data asta mărgelele.

– Glu-glu, tinere, tu de ce nu alergi prin iarbă?

Laur îngenunche alături de bătrânul curcan și o pală de vânt îi răsfiră coama minunată.

– Știi, domnule Moț, sunt îngrijorat. Așa era măgărușul Laur foarte politicos și niciodată nepăsător. De ce oamenii au atâtea probleme? De ce este Ioana așa de tristă, de ce nu se joacă la fel ca și ceilalți copii? Mi-ar plăcea să se urce pe spinarea mea și s-o plimb pe ulițele satului, iar ea să râdă! Este așa de frumoasă viața! Mi-e milă de nea Mișu… N-aș vrea ca mama să sufere din cauza mea. Asta înseamnă că Ioana este o fetiță rea?

– Nu, tinere Laur, Ioana nu este o fetiță rea. Vrei să-ți spun secretul ei? Mămica ei a părăsit-o, a plecat în lume, nimeni nu știe de ce. Dar Ioana stă cu năsucul ei cârn lipit de fereastră și privește în zare cât e ziua de mare, poate-poate, mămica ei se va întoarce acasă. Este dorința ei cea mai mare, dar mămica nu vine, și Ioanei nu are cine să-i spună povești la culcare și nici cine s-o dezmierde seara. Nea Mișu este ocupat cu noi, animalele, nu mai are timp de fetița lui.

– Vai, ce trist! Și din ochii lui Laur picură o lacrimă curată și se amărî și el gândindu-se la copila lui nea Mișu. Nu e nimic de făcut? mai întrebă inimosul măgăruș.

– Cine știe?! Glu-glu-glu… poate o minune… mai zise Moț Căpitan.

În noaptea aceea Laur nu putu să adoarmă.

– Ce-i, dragul mamei? Ce s-a întâmplat? îl întrebă îngrijorată Chița, dezmierdându-l cu botul ei umed și cald. De ce ai ochii pustii? Ce grijă te-apasă?

– I-ha, ma-ma! spuse măgărușul. Tu ai putea să mă părăsești vreodată? Se gândea, pesemne, la mama Ioanei.

– Ce-ți veni, puiul meu? Cum să te părăsesc? Ești sufletul meu! N-aș putea trăi fără tine, copile! Eu n-am știut cât de mare poate fi fericirea până când n-ai apărut tu în viața mea…

– I-ha, ma-ma! E adevărat ce spui? Hai, mai spune-mi, cum era lumea înainte să mă nasc eu?!

Măgărușul Laur auzise povestea asta de nenumărate ori, dar era așa de frumoasă și mereu adormea înainte să se termine povestea. Vocea Chiței era ademenitoare și șoaptele ei magice. Și Zvâc, și Moț căpitan, și mioarele, și cățelușul Bora nu auziseră niciodată istoria aceasta până la capăt. Numai Chița îi cunoștea sfârșitul, dar nu apucase să-l dezvăluie nimănui. Poate în noaptea asta…


Degustarea de carte a zilei a fost „Cel mai frumos dar”, de Zully Mustafa, o poveste cu CD, pe muzica lui Gyuri Pascu, publicată la Editura Cartea Daath. Mai multe detalii despre această cărțulie minunată, care nu trebuie să vă lipsească din bibliotecă, puteți găsi chiar aici.

Portretul autorului

a fost, pe rând, reporter, redactor, corector de carte, traducător, scenarist, realizator TV. A debutat editorial în 2003 cu cărți educative, versuri și povești pentru copii. În prezent, este freelancer, traduce filme și cărți. Printre titlurile apărute: „Povestea curcubeului”, „Povestea mierii”, „Povestea pâinii”, „Povestea laptelui”, „Povestea vântului”, „Unde a dispărut Primăvara”, „Legendele Apelor” (nominalizata la AER, 2005), „Scrisoare pentru iepuraș” (2003), „Filipica și Moftulici” (2007), „Mânzdravan” (2007), „Balada căpșunilor fără culoare” (2007) și „Cel mai frumos dar” (carte de povești cu CD, 2013) și romanele „Strugurii s-au copt în lipsa ei” (roman non-fiction, 2007), „Nopți orientale” (roman fiction, 2008) și romanul de călătorii „Al treilea călător” (2013).

Alte pagini semnate de Zully Mustafa pe Tărâmul lui Andilandi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *