Categorii Degustare de carte

Cocoșii

de Mihaela Pațachia
„Cocoșii” de Mihaela Pațachia

Știi cum se pregătesc cocoșii de luptă? Îți voi spune eu. Cocoșii sunt crescuți special cu vitamine pentru a deveni cât mai puternici și apți pentru lupte, dar eu nu vorbesc despre luptele care au loc pentru supremație. Vorbesc despre luptele din ring. Acele lupte organizate de oamenii care vor un alt tip de divertisment. Da, există și oameni care se distrează văzând doi blegi luptându-se într-un ring. Eu sunt unul dintre blegomanii ăia care luptă în fiecare zi pentru viața lui. Mă cheamă Creastă mare.

Pardon! Ä‚sta era numele meu, că de când mi s-a tăiat creasta, m-au botezat nebunul, pentru că l-am mușcat pe-un om de o ureche. El mi-a tăiat creasta, eu i-am scărpinat urechea. M-a și tuns, m-a lăsat în fundul gol, de parcă nu era suficient că m-a chelit, și mi-a pus niște ghimpi speciali atașați la gheare. După ce că nu sunt arătos, cu ghimpii ăștia par un zgârie ciori. Cam așa m-a pregătit pe mine proprietarul pentru Campionatul Național de lupte între cocoși. Eram furios? O, da! Tocmai de aceea în ring puteam să mă desfășor. Dădeam la ciocuri, aripi și gheare până la epuizare. Totuși, fiecare cocoș spera ca până la sfârșitul campionatului să nu ajungă să facă o bălăceală în ciorbă. Nu de alta, dar eu prefer iazul.

Acest Campionat se ținea într-o fermă privată, la Sinaia. În zile mele bune, mă odihneam și visam să evadez cumva din această cușcă. Visam și la puicuțe, dar cine s-ar mai uita la unul fără creastă? Am fost întrerupt din visul meu, de unu’ cu creastă, arătos, cu pene negre, înfoiate. Pe ăsta de ce nu l-au belit de pene? Hmm, uitându-mă la el, mi-a dispărut și ultima fărâmă de mândrie. El era cocoș de munte. Probabil că mâine o să mă lupt cu el. Trecu noaptea, și într-adevăr pe el l-am avut ca adversar.

Ne pun stăpânii în ring și așteaptă marele final. Îmi bate inima puternic. A frică? Nuu! Mai degrabă simt furie. Lui i-au lăsat măreața creastă pe cap, mie nu! M-am așezat în poziție de luptă. Să vezi ce bătaie îi trag acum! Sau poate doar gura e de mine. Cocoșul de munte mă privea fix, mă ocolea și, la un moment dat, mi se adresă:

Domnul meu, vrei să scapi cu viață de aici? Îți propun un târg.

– Ce ai vrea de la mine?

– Luptăm o perioadă, și apoi ne prefacem morți.

– Amândoi?

– Da! Dacă suntem norocoși, ne vor arunca la groapa de gunoi de afară. De acolo e foarte ușor să ajungem în pădurea apropiată.

– Sunt de acord, dar trebuie ca lupta să pară reală.

– Nu e nicio problemă. Sunt cocoș sălbatic. Sunt obișnuit.

Așa am fost eu bătut pe ringul de luptă. Trebuie să recunosc că adversar așa ca el nu am mai avut. M-am prefăcut mort, așa cu gâtul atârnat, și limba scoasă. Nu era așa de greu să te prefaci. Lupta asta scosese din mine și ultimul gram de energie. Ce mai cocoș pe cinste era cocoșul de munte! Apoi s-a întâmplat precum prevăzuse cocoșul de munte. Am fost aruncați la groapa de gunoi. De acolo, am fugit spre munte.

– Vrei să-ți fac cunoștință cu câteva puicuțe de munte? zise cocoșul sălbatic.

– Aș vrea, dar nu mai sunt cine am fost. Oamenii mi-au luat tot, dar nu și demnitatea.

– Ești încă în putere. Eu zic că te vei integra bine printre ai noștri.

– Îți mulțumesc.

Am ajuns sus în munți. Acolo erau și câteva găinușe. Hmm, frumușele, ba chiar mai drăguțe decât puicuțele de ogradă. Am început să cânt, să mă umflu în pene, ca să atrag puțin atenția, însă nu a avut nici un efect.

– Ești ridicol! spuse una dintre ele.

– Unde ți-e creasta? zise alta.

– Cocoș golaș, ai nevoie de pantaloni noi? cotcodăci încă una.

– Heei, fiți mai îngăduitoare. Este un cocoș de luptă foarte bun. Aproape că m-a învins în ring. Aproape! zise cocoșul de munte.

– Ești cocoș de lupte? păru una interesată.

– Da!

– Pe mine nu m-ar deranja să te am ca soț, zise puicuța cea albă.

Eh, acum se schimbă treaba. Am rămas prieten cu cocoșul de munte, fiecare cu partea lui de munte. Puicuța mea făcu și pui. Unul chiar îmi seamănă, e mic, puternic și fără creastă.


Degustarea de carte a zilei a fost „Cocoșii” de Mihaela Pațachia, poveste concepută în cadrul cursului de scriere creativă Children Books Sundays”, organizat de Club Revdepov-Asociația Brain Fitness.

Portretul autorului

este coregraf, profesor în arta mânuirii păpușilor și o mare iubitoare de mitologie românească.  A publicat la editura „Studis” din Iași două cărți de poezie ”“ „Fereastră spre sufletul tău” și „Doar pentru tine copilărie”, în anul 2014 ”“ și două romane pentru copii, inspirate din mitologia și din basmele noastre folclorice ”“ „Narcisa, urmașa lui Păcală” și „Miluț, urmașul lui Tândală”.

Alte pagini semnate de Mihaela Pațachia pe Tărâmul lui Andilandi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *