Tărâmul lui Andilandi

Zapis de trecere către o altfel de copilărie

Darul lui Moș Crăciun

de T.O. Bobe

T T T

„Darul lui Moș Crăciun” de T.O. Bobe, cu ilustrații de Done Stan

Cine-a mai auzit una ca asta? zice renul Ignat, de-a dreptul indignat. Da’ ce crezi tu că e Moş Crăciun, Vrăjitorul din Oz?

Bianca şi-a pus, spăşită, bărbia pe podea şi şi-a adunat coada în jurul picioarelor.

Ei, lasă Ignat, intervine moşul, că vedem noi pînă la urmă cum o scoatem la capăt!

Apoi se adresează pisicii:

Şi zi aşa, vrei să ai îndemînare ca să prinzi şoricei şi să-i papi, da ?

Bianca ar vrea să spună ceva, dar tocmai atunci iese din şemineu o arătare neagră, căreia îi sticlesc ochii în cap ca nişte faruri. De frică, Ignat leşină pe loc. Doar Moş Crăciun îşi ţine firea:

Bună seara, nepoate! Ei, ia zi, pe tine cum te cheamă ?

Bună seara, Moş Crăciun, prinde glas arătarea. Eu sînt Mihai, ştii… Mihai cu… aparatul de fotografiat…

Parcă-mi aduc aminte ceva. Da, trebuie să fie pe undeva pe-aici.

Moş Crăciun începe să caute printre pachetele răspîndite peste tot, însă, pîna să găsească aparatul lui Mihai, dă peste Ignat. Acesta zace între cadouri, cu un ghem de beteală prins în coarne. Moşul îi dă lui Ignat doua palme uşoare, încercînd să-l trezească. Pînă la urmă, intervine Bianca. Ea plimbă pămătuful cozii pe la nasul renului, iar acesta se trezeşte imediat.

Ha-hapciu! face Ignat.

Moş Crăciun, prinde curaj Mihai, eu de fapt venisem pentru o… pentru o poză.

Moş Crăciun, Bianca şi Ignat au ieşit în curte. Mihai, cu aparatul de fotografiat atîrnat de gît, îi aşază lîngă bradul împodobit ca să-i pozeze. Moşul îl ţine pe Ignat de un corn, iar Bianca stă cu picioarele din spate pe grumazul renului şi cu cele din faţă pe umărul lui Moş Crăciun. Abia apucă Mihai să apese pe buton, că din spatele lui se aude un strigăt:

Primiţi cu colinduuuu’? Primiţi cu colinduuuu’?

Gabi urcă pe poteca albită dinspre poiană, cu trei fulgi mari pe gene şi cu rugămintea ca Moş Crăciun să-i aducă în loc de role un căţel.

Acum au intrat cu toţii în casă. Moş Crăciun îi pofteşte pe Gabi, Mihai şi Bianca să se aşeze pe nişte scăunele, apoi îşi dă căciula jos şi spune:

Ei, măi copii, măi, cum să fac eu să vă mulţumesc ?

Moş Crăciun, intervine renul Ignat, cucul! Acum cîntă cucul! şi îi arată din cap ceasul de pe perete.

Se vede treaba că n-am încotro, zice moşul, trebuie să opresc timpul, că altfel o să întîrzii în toată lumea.

Se duce la ceas şi, tocmai cînd cucul se pregăteşte să vestească miezul nopţii, Moş Crăciun îi încuie uşiţa. Timpul se opreşte. Afară, fulgii de zăpadă se opresc şi ei în aer, la fel cum se opreşte şi fumul care iese din hornul casei.

Va să zică, tu vrei un căţel ca să te joci cu el, îi spune moşul lui Gabi. Tu vrei să mă desenezi în cele mai mici amănunte, ca să pară ca sînt adevărat, i se adresează el lui Mihai. Iar dumneata, pisică Bianca, vrei să prinzi şoareci.

Cei trei nu spun nimic, însă dau din cap că da.

Moşule, văd că ai treabă, se bagă iar Ignat în vorbă, eu mă duc prin staul, să văd ce mai fac tovarăşii mei.

Apoi, dacă te duci, zice Moş Crăciun, ia-o şi pe Bianca şi arată-i locurile din spatele casei, cine ştie, poate găseşte pe-acolo vreun şoricel.

Dar, Moş Crăciun, miaună Bianca, eu n-am destulă îndemînarere să…

Lasă, nepoată, încearcă numai.

Bianca nu mai apucă să spună nimic pentru că Ignat a şi deschis uşa. O conduce politicos afară, în vreme ce Moş Crăciun rămîne cu Mihai şi Gabi.

Cei doi băieţi se foiesc încurcaţi pe scaunele lor. Pe de o parte, le pare rău că l-au deranjat atîta pe Moş Crăciun, dar, pe de alta, ţin prea mult la darurile lor ca să se ridice şi să plece. Moşul se apleacă şi, dintre sutele şi miile de jucării şi de alte cadouri, ia un căţel de pluş cafeniu. Cum îl ia Moş Crăciun în braţe, căţelul începe să latre şi să dea din codiţă. Ba chiar îi linge lui Moş Crăciun vîrful nasului de vreo două ori.

Lui Gabi nu-i vine să-şi creadă ochilor. Pînă atunci, căţelul nu fusese decît o jucărie, şi nici măcar una dintre acelea cu baterii, care să latre şi să se dea peste cap. Fusese un căţeluş de pluş ca oricare altul, care stă cuminte unde-l pui. Acum, moşul îi spune ceva căţelului la ureche, iar căţelul se uită chiar la el, la Gabi.

Auzi, Mihai taică, zice Moş Crăciun, ia vino tu în camera cealaltă, că avem puţină treabă, şi mi se pare că şi Gabi are ceva de făcut. Şi ia te rog cu tine şi aparatul acela.

În vreme ce Mihai se ridică, Moş Crăciun lasă jos căţelul şi deschide uşa de la camera de alături.

 


Degustarea de carte a zilei a fost „Darul lui Moș Crăciun” de T.O. Bobe, cu ilustrații de Done Stan. Mai multe detalii despre această carte, publicată la editura Humanitas, dar și despre alte cărți ale autorului, puteți găsi online, de exemplu pe site-ul librăriei Cărturești.

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
Etichete: , ,
T.O. Bobe s-a născut în Constanța, trăiește în București și nu-i place să i se spună scriitor, dar acceptă asta, în lipsă de altceva mai bun, așa cum accepta cînd era copil să mănînce tot din farfurie, chiar dacă nu mai putea.

Alte pagini semnate de

Comentarii

Fii primul care comentează!

Primește o notificare pentru