Categorii Degustare de carte

Dosarul Graffiti

de Ana Rotea

 

E acea oră!

Sunt lucruri pe care nu le preferăm în viață. Să le spunem… nepreferințe! Nepreferința mea este, de exemplu, spanacul. Dar sunt un om fericit căci, spre deosebire de alții, eu pot evita cu un minimum de efort nepreferința mea. Dacă spanacul nimerește cumva cândva în farfuria mea, îl împing cu furculița într-o parte! Ce te faci însă dacă nu preferi ora de dirigenție, atunci când ești, la presiunea colegilor profesori și a directorului școlii, an de an, diriginte? Poftim de împinge asta cu furculița într-o parte!

Bietul diriginte Radical! Tocmai sosise momentul pentru acea oră a săptămânii. Ora în care nu se mai putea ascunde după matematică, ora în care nu mai era prof, ci dirig, iar a fi dirig era… cum să vă explic? Era ca atunci când construiai un castel pe nisip, lângă mare, și nădușeai luptând cu valul și cu briza mării, făceai un dig rezistent și fundație și niveluri, iar la final îți ștergeai o lacrimă de emoție – atât de bine arăta castelașul! – și totul în jur era senin, soarele zâmbea prostește fericit la tine, valurile îți pleoscăiau murmurau la picioare și se produceau și alte fleacuri pseudolirice din aceeași categorie. Plecai naiv de lângă castel, sigur că lăsai în urmă o operă durabilă, desăvârșită, care să sfideze timpurile cu gogoloaiele turnurile ei de nisip umed.

În spatele tău un fulger brăzda imediat cerul, furtuna se pornea undeva pe mare (pentru că Mișu a spus ceva, sau Vali a uitat altceva, sau Ramona a tras de păr pe careva, sau Georgi nu a restituit ceva) și avansa, cuprinzând tot (adică pe Mișu, Vali și toată clasa), spulberându-ți castelul, inundându-l, năruindu-l și împrăștiindu-l în toate zările, dinamitând locul unde a fost, folosind groapa rezultată pentru a arunca acolo resturi de pachețel, rechizite uzate și, la un moment dat, catalogul, nivelând terenul cu un utilaj la final și încingând o horă a urletelor, jignirilor, datului de palme și păruitului, din care mai ajungeau ecouri până la tine, oricât de mult te-ai fi ascuns după matematică.

Întrebându-se ce a mai rămas din frumoasele învățături clădite cu o săptămână în urmă în căpșoarele dragilor lui elevi, Radical a trebuit să intre în clasă, pentru a ține acea oră. Pregătise o mică diversiune, deci era oarecum liniștit în legătură cu modul în care va decurge o parte a orei.

Atunci l-a văzut pe Bolumbo aplecat în mod periculos peste geamul deschis. Clasa era la etajul unu. Nu prea sus ca să… dar destul de sus ca să… Radical a meditat scurt dacă soarta tocmai îi testa latura umană sau dacă nu cumva aceeași soartă îi oferea o oportunitate… A scuturat capul de gânduri și a tras în clasă băiatul.

— Dumneavoastră erați! i-a oferit Bolumbo un zâmbet larg. Nu vă faceți probleme, începeți ora fără mine! Eu aștept o livrare la geam. Durează doar un moment!

Radical l-a dat la o parte și a privit cu precauție pe geam în jos. Băiatul nu mințise – ce băiat! De la geamul clasei lor atârna o frânghie până în curtea școlii. La capătul de jos un alt puști tocmai legase un pachet și testa trăinicia legăturii trăgând ușor de frânghie.

— Hai că ține! a urlat el de jos. Trage, mă!

Puștiul – furnizor a privit în sus și a întâlnit privirea bulbucată prin ochelari a lui Radical. Și-a tras imediat șapca pe ochi și a tulit-o, lăsându-l pe Radical să tragă în sus de pachet, în timp ce inspira adânc timp de 5 secunde…

— Aveți grijă că e fragil! a spus Bolumbo cu îngrijorare.
— Așa am fost și eu, a răspuns Radical ținând aerul în plămâni timp de 5 secunde.
— Așezați-l cu partea găurită în sus, au venit alte indicații de la Bolumbo.
Radical a expirat timp de alte 5 secunde și a așezat pachetul pe catedră cu partea în care un creion făcuse găuri în sus. Pachetul s-a smucit și Radical a inspirat timp de 5 secunde revenindu-și din surpriză.
— E totul sub control, l-a liniștit Bolumbo. Dar dacă nu vă place pachetul, dați-mi-l mie în bancă.

Radical a pus ferm mâna pe pachet și a ținut aerul în plămâni timp de 5 secunde. A privit clasa. Clasa l-a privit înapoi. Păstraseră liniștea, dar Radical știa că asta nu era neapărat un semn bun: își conservau energia. Erau toți tensionați, ca alergătorii înainte să li se dea startul. Unii își rodeau câte o unghie. Alții bâțâiau din picioare pe sub bancă. Pe câte unul îl bufnea plânsul. Cei răciți își trăgeau mai des nasul.

Radical a scos un pachețel de șervețele nazale, l-a ridicat deasupra capului, cu toți ochișorii urmărindu-l hipnotizați. L-a așezat pe catedră. Unul câte unul, cei mucioși au sosit într-o scurtă procesiune la catedră și s-au servit cu șervețele. Radical a respirat profund pentru ultima oară. Livrarea lui Bolumbo s-a smucit brusc pe catedră.

— În regulă, să începem cu problemele ivite în cursul săptămânii! a spus dirigintele, iar urgia s-a ridicat instant până în tavan.


Degustarea de carte a zilei a fost „DOSARUL GRAFFITI Al patrulea caz al Detectivilor Aerieni” de Ana Rotea, cu coperta ilustrată de Bilyana Velikova. Mai multe detalii despre această poveste, dar și despre alte cărți ale autoarei, puteți găsi pe site-ul editurii Arthur, în librării, precum și pe pagina dedicată acestei serii de pe Facebook.

 

Portretul autorului

este autoarea seriei de romane pentru copii cu Detectivii Aerieni. Unii spun că apare și ea, ca personaj, în „dosarele“ pe care le rezolvă micii detectivi, însă fără să aibă un rol prea important: nu e nici măcar suspectă. Cărțile ei sunt despre jocul inteligent al unor copii care-și înfruntă inamicii pe terenul cuvintelor și dialogurilor, dar și pe terenul gândirii logice și spiritului de observație, ca niște detectivi profesioniști ce sunt. Iar cum inteligența este în termeni buni cu umorul, micii detectivi nu ratează nicio ocazie de a (se) amuza descoperind hazul nebun pe care îl are, uneori, viața.

Alte pagini semnate de Ana Rotea pe Tărâmul lui Andilandi.

Ți-a plăcut? Lasă-ne un comentariu.