Categorii Degustare de carte

Duminică sunt ocupat

de Adriana Stefan
„Duminică sunt ocupat” de Adriana Ștefan

Astăzi este duminică. Este ziua în care facem ceva diferit. Mama a venit cu ideea asta:

– Dacă tot suntem duminica împreună, haideți să facem ceva diferit!

Eu i-aș fi spus că faptul că suntem cu toții acasă, în același timp, este deja ceva diferit. Dar n-am zis nimic. Mai ales că am văzut-o tare încântată de idee. În plus, și tata părea curios să afle ce înseamnă diferit-ul.

O colegă de serviciu i-a povestit mamei despre cumnatul ei de la București care pictează tablouri. Nu mi-e clar încă ce este acela „cumnat”, dar „București” știu ce este. Așa că mama a hotărât: mergem să vedem tablourile cumnatului, expuse temporar la Casa de Cultură. Și cuvântul „temporar” îmi ridică serioase semne de întrebare, dar mă pregătesc, totuși, să ies din casă.

Mama mă ține de o mână, tata de cealaltă, iar eu pășesc țanțoș. O zăresc pe mătușa mea, Florina, care-și face de lucru prin grădină. I-aș face cu mâna, dar nu pot. Sunt ocupat. Părinții o salută veseli și mergem mai departe. Ne întâlnim apoi cu domnul doctor Popa, care are chef de vorbă. Ne întreabă dacă suntem sănătoși și ne invită să-i facem o vizită pe la cabinet.

Offf, de nu ne-am mai întâlni cu nimeni cunoscut pe drum… Ți-ai găsit! Ne mai oprim de vreo patru ori să vorbim cu unu’ și cu altu’.

Într-un final, ajungem și pe Strada Liceului. Din câțiva pași, suntem în fața Casei de Cultură, iar tata o ia înainte să se intereseze de bilete.

Expoziția este gratuită!

Intrăm în clădire, apoi într-o sală imensă, văruită în alb. Tocurile mamei fac zgomot pe pardoseala din piatră. Poc! Poc! Pe pereți atârnă multe tablouri și nu știm de unde să începem. Ciudat! Părinții par puțin stingheri, de parcă și-ar fi lăsat la ușă siguranța obișnuită.

– Îndrăzniți, vă rog!

Un domn elegant se apropie și se prezintă, dar nu îi rețin numele. Începe să ne povestească despre expoziție.

El o fi cumnatul, îmi spun, și mă îndepărtez.

Nu am răbdare să iau tablourile la rând, așa că mă plimb în lungul și-n latul sălii, oprindu-mă doar în fața celor mai viu colorate. Sunt destul de multe, așa că decid să le studiez doar pe cele cu albastru. Așa mai merge, mi-au rămas doar patru!

Mă apropii de primul tablou, dar nu înțeleg nimic. Culorile par să fi fost aruncate alandala pe pânză și mă cam zăpăcesc. Trec la următorul. Doi ochi furioși mă privesc din ramă și mă sperie. Al treilea tablou mă lasă indiferent.

Cât despre al patrulea… Iată, în sfârșit, unul care-mi place! Păsări albe zburând pe un cer albastru… parcă le și văd dând din aripi. Hmm, tabloul ăsta este mai mic și are ceva diferit față de celelalte. De ce l-au pus tocmai aici, la ieșire?

– Gata, ai și terminat? Ți-a plăcut expoziția? se apropie cumnatul, pe nesimțite.

– Da, răspund eu curajos. Cel mai mult mi-a plăcut tabloul de lângă ușă. Doar că nu reușesc să-mi dau seama dacă păsările astea vin sau pleacă.

– Nici eu nu-mi dau seama, râde el. Va trebui să-l întrebăm pe cel care le-a fotografiat. Expoziția de fotografii se deschide duminica viitoare. Uite, scrie aici…

În celălalt capăt al sălii, mama și tata chicotesc ușor.

Dacă ți-a plăcut acestă poveste, citește și celelalte povești ale seriei: „Luni sunt arțăgos”, „Marți sunt generos”, „Miercuri sunt bucuros”, „Joi sunt invizibil”, „Vineri sunt furios” și „Sâmbătă sunt haplea”.


Degustarea de carte a zilei a fost „Duminică sunt ocupat” de Adriana Ștefan. Adriana a făcut parte din echipa pe care am coordonat-o în cadrul cursului de scriere creativă „Children Books Sundays”, organizat de Club Revdepov-Asociaţia Brain Fitness, și este unul dintre membrii fondatori ai proiectului noipovesti.ro.

 

Portretul autorului

e de profesie economist și și-a descoperit pofta de a inventa povești de îndată ce a devenit mamă. Pentru că detaliile aceleiași povești variau destul de mult de la o zi la alta, publicul direct interesat (compus dintr-o fetiță și un băiețel) i-a cerut „să facă un efort și să nu le mai uite”. Așa că a început nu doar să inventeze povești, ci să le și scrie. Astfel, personajele ei nu-și mai schimbau brusc culoarea părului și nici nu se mai pomeneau, peste noapte, cu două surori în loc de una. Adriana a participat la întâlnirile „Children Books Sundays”, organizate de Revista de Povestiri, și este unul dintre membrii fondatori ai proiectului noipovesti.ro.

Alte pagini semnate de Adriana Stefan pe Tărâmul lui Andilandi.

Ți-a plăcut? Lasă-ne un comentariu.