Categorii Degustare de carte

Lecția din Ajunul Crăciunului

de Claudia Groza Lazăr

Decembrie își scutură filele din calendar intrându-și pe deplin în drepturi. Frumoasa iarnă a primit în dar mantia de steluțe argintii și bagheta magică pentru sărbătorile de iarnă.

Bărbatul brunet, îmbrăcat cu un palton elegant, dintr-o stofă de culoarea cafelei, se oprește în dreptul felinarului. Caută îngrijorat în geanta de piele, destul de încăpătoare. Privește spre lumina felinarului, dar gândul îi este mult mai departe. Degetele învelite în mănuși fine îi prind obrajii ca într-un clește.

În timp ce fulgii veseli se așază pe umerii săi, bărbatul exclamă aproape dureros:
– Am uitat cu desăvârșire! Mă întreb unde mi-o fi fost capul. Fără o jucărie nouă, voi fi descalificat ca părinte.

Trist, cu umerii coborâți de probleme, bărbatul se îndrepta spre casă, pășind agale, lipsit de energie, pe străzile îmbrăcate în haine luminoase, tradiționale perioadei ce se apropie: sărbătoarea Nașterii Domnului, Crăciunul mult așteptat de cei mici și mari. Neaua argintie se așternuse pe crengile dezgolite ale copacilor, învelise băncile și scările din parcul ce se afla în preajma casei.

– Ce scuză, ce explicație să îi dau fiului meu pentru a nu fi dezamăgit? era gândul șoptit cu glas moale de omul abătut.

O casă impozantă apare dintre brazii împodobiți cu ghirlande transparente, țesute cu măiestrie de Regina Iarnă și de Talentatul Ger. Beculețele colorate ce înconjurau casa pâlpâiau în ritmul lor bine cunoscut. O singură fereastră era luminată. Când ușa s-a deschis, perdeaua a fost dată la o parte de un băiețel grăsun. Nasul i s-a lipit pentru câteva secunde de geam, iar aburii respirației au desenat rapid ceva.

– A venit tata. Mă duc să văd ce jucărie nouă mi-a adus, spuse cu voce plictisită băiatul.

Scările trosneau sub pașii apăsați ai copilului.
– Mi-ai adus o jucărie nouă?
– Întâi de toate, bună seara. Nu primesc o îmbrățișare de bun venit?
– Mai târziu. Acum spune-mi ce mi-ai cumpărat! insistă băiatul.
– Dragul meu, programul prelungit de la serviciu, grijile, faptul că a început să ningă ca-n povești, m-au făcut să mă grăbesc spre casă și în această seară ca să ne jucăm împreună, să construim un om de zăpadă.
– Nuuuu, eu vreau o jucărie nouă! Mi-ai promis!
– Te rog să mă ierți, dar nu am nimic nou pentru tine, zise tatăl, în timp ce se dezbrăca și își încălța papucii de casă.

Băiatul porni plângând spre camera lui, unde se răzbună pe toate jucăriile, distrugându-le.

– Poate așa, fără voi, tata se va învrednici să-mi cumpere altele noi!

Tatăl auzi răzvrătirea fiului și în acel moment hotărî:
– Vei primi o lecție despre ce înseamnă munca, dragul meu!

Noaptea a calmat spiritele. Băiețelul a adormit suspinând, agitat, posibil chiar să fi și visat urât. Tatăl său s-a gândit la o modalitate prin care să îi arate importanța muncii. „Am găsit, strigă entuziasmat bărbatul! O formă mai elegantă de atât nici că se putea.”

Cum s-au ivit zorii, bărbatul și-a luat rapid micul dejun și i-a scris un bilet fiului său: „Să fii cuminte, pentru că la întoarcere îți voi oferi o surpriză adevărată”. Apoi porni spre locul de muncă.

Timpul parcă era fabricat din elastic. Trecea atât de lent, încât nerăbdarea tatălui a atins un nivel ridicat de agitație. Când ceasul a indicat ora mult așteptată, bărbatul și-a înșfăcat haina, mănușile, șapca și, grăbit, s-a oprit în cea mai apropiată librărie.

– O cutie de plastilină, vă rog, și o planșetă! comandă el, zâmbindu-i politicos vânzătoarei.
Cu obiectul magic în sacoșă, aproape că zbură spre casă.
– Fiule, dragul meu, vino să îți primești jucăria.

Băiețelul coborî treptele din doi în doi și întrebă fericit:
– Ce mi-ai adus?
-Poftim, și tatăl îi întinse plastilina.
– Dar asta nu este o jucărie!
– Copilul meu, asta e mai mult decât o jucărie. Este muncă, creativitate și iar muncă. Astfel, îți vei face câte jucării dorești, nu te vei mai plictisi de ele și vei aprecia și valoarea muncii.

Micuțul a realizat cât de mult greșise.

– Mulțumesc enorm de mult pentru lecția de viață pe care mi-ai dăruit-o astăzi, și pentru modul plăcut în care mi-ai împărtășit-o. Te iubesc și te apreciez! Ești cel mai bun tată de pe Pământ!

Tatăl și fiul s-au îmbrățișat. Se aud colinde și în casă miroase a cozonaci. Zeci de jucării din plastilină stau așezate sub bradul frumos împodobit, așteptându-l pe Moș Crăciun.

*

De acolo, de sus, îngerul mamei veghea asupra celor doi: tată și fiu. 

*

Sărbători Fericite! Ho-ho-ho!… se aude în depărtare glasul copiilor fericiți.


Degustarea de carte a zilei a fost povestea „Lecția din Ajunul Crăciunului”. Mai multe detalii despre poveștile Claudiei veți găsi pe pagina dedicată de pe Facebook sau pe site-ul autoarei.

 

Portretul autorului

este profesoară de biologie, bloggeriță, scriitoare de literatură pentru copii și „mamă de Ana și Horia”, gemeni năzdrăvani.

Alte pagini semnate de Claudia Groza Lazăr pe Tărâmul lui Andilandi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *