Categorii Degustare de carte

Luni sunt arțăgos

de Adriana Stefan

Astăzi este luni. Este ziua în care nu vreau să merg la grădiniță. Îmi bag capul sub plapumă și nici nu vreau să aud de ea. Aud, în schimb, ceasul deșteptător. Care sună și iar sună. Dar nu-mi pasă! Mă cuibăresc mai bine în pat și strâng din pleoape, sperând ca mama să uite de mine.

Ceasul deșteptător este cel mai mare dușman al omului. Părerea mea! Noi avem un ceas din acelea vechi, de tablă, împopoțonat cu două căpăcele rotunde de o parte și de alta a cadranului, ca niște urechi. Și zbârnâie întruna.

– Bună dimineața! se aude vocea mamei de undeva din apropiere.

– Hmmm…

Mama își face de lucru prin cameră. Vrea să mă trezească. Ea încă nu știe că eu nu merg la grădiniță. Nu, nu și iar nu! Am hotărât! Din fericire, ceasul s-a oprit din zbârnâit.

– Hai, copilaș, o nouă săptămână te așteaptă!

– Să aștepte! mormăi eu de sub plapumă.

– Soarele a ieșit azi de după nori. Te așteaptă și el!

– Îhî!

– Hai, că te întâlnești azi la grădiniță cu Mihai, prietenul tău de năzbâtii!

– Să se așeze frumos la coadă și să m-aștepte și el sănătos. Eu nu merg azi la grădiniță!

O aud pe mama deschizând fereastra. Apoi nu mai aud nimic până în momentul în care plapuma își ia zborul. Mama râde. Eu nu.

– Să știi că Doamnei îi este dor de tine.

– Mda, precis… la fel cum îi este dor și de Mihai, și de Smaranda, și de toți ceilalți copii din grupa mea. Cred că n-a putut dormi toată noaptea de atâta dor.

– Măi, da’ arțăgos mai ești în dimineața asta!

Offf!… Mă ridic cu greu din pat și mă duc spre baie. Cu ochii cârpiți de somn, las apa să curgă puțin, apoi închid robinetul. Din fericire, niciun strop nu a ajuns până la mine. Că doar n-o avea nimeni pretenția să mă și spăl acuma. Destul că m-am ridicat din pat!

Mă întorc în cameră cu gândul să mă îmbrac. Hainele mă așteaptă cuminți pe marginea scaunului. Întind mâna să iau tricoul, dar îmi aduc aminte de cartea pe care am răsfoit-o aseară, înainte de culcare. Pe unde o fi?

– Ești gata? Hai să mănânci!

O aud pe mama trântind niște farfurii prin bucătărie, semn că începe să se grăbească.

– Daaa… îi răspund, băgându-mă cu totul sub pat ca să recuperez cartea. Cum o fi ajuns acolo?

Mama este tot mai agitată, o ghicesc după zgomote. După ce-a terminat cu trântitul farfuriilor, pare să fi luat tacâmurile la rând.

– Haaai… în 20 de minute plecăm! Sper că te-ai îmbrăcat!

– Daaa… răsfoiesc eu liniștit paginile cărții de povești.

Parcă trebuia să mai fac ceva, dar nu-mi mai aduc aminte ce.

– Hai, odată, că s-au răcit clătitele astea!

– Clătite?… A zis cineva „clătite”?

În două minute mă prezint în bucătărie. Îmbrăcat. Mama mă privește triumfătoare. În sfârșit o zi în care nu va întârzia la serviciu!

Dacă ți-a plăcut acestă poveste, citește și celelalte povești ale seriei: „Marți sunt generos”, „Miercuri sunt bucuros”, „Joi sunt invizibil”, „Vineri sunt furios”, „Sâmbătă sunt haplea” și „Duminică sunt ocupat”.


Degustarea de carte a zilei a fost „Luni sunt arțăgos” de Adriana Ștefan. Adriana a făcut parte din echipa pe care am coordonat-o în cadrul cursului de scriere creativă „Children Books Sundays”, organizat de Club Revdepov-Asociaţia Brain Fitness, și este unul dintre membrii fondatori ai proiectului noipovesti.ro.

Portretul autorului

e de profesie economist și și-a descoperit pofta de a inventa povești de îndată ce a devenit mamă. Pentru că detaliile aceleiași povești variau destul de mult de la o zi la alta, publicul direct interesat (compus dintr-o fetiță și un băiețel) i-a cerut „să facă un efort și să nu le mai uite”. Așa că a început nu doar să inventeze povești, ci să le și scrie. Astfel, personajele ei nu-și mai schimbau brusc culoarea părului și nici nu se mai pomeneau, peste noapte, cu două surori în loc de una. Adriana a participat la întâlnirile „Children Books Sundays”, organizate de Revista de Povestiri, și este unul dintre membrii fondatori ai proiectului noipovesti.ro.

Alte pagini semnate de Adriana Stefan pe Tărâmul lui Andilandi.

Ți-a plăcut? Lasă-ne un comentariu.