Categorii Degustare de carte

Narcisa, urmașa lui Păcală

de Mihaela Pațachia

Capitolul 31

– Te voi conduce eu până-n pădurea care mărginește satul jumătăților de oameni. În pădurea asta este o dihanie urâtă, zise Păcală.
– Cu atât mai bine că împărțim o parte din drum, străbunicule.
– Stai să-mi iau traista cu oase și un purcel din ogradă, zise Păcală.
– De ce ne trebuie un purcel? zise Narcisa.
– O să vezi mai târziu.
Trecând prin pădurea de brazi, pe o potecă rătăcită, apăru dihania cea rea. Acesta era de dimensiuni mari, mergea în patru labe, dar se considera mai deștept decât ceilalți Zmei și, bineînțeles, avea și buzdugan.
– Pe teritoriul meu nu trece nimeni, zise Câinele Zmeu.
– Ba, o să trecem noi, zise Păcală, și aruncă un os mare, cât mai departe.
– Nu mai merge să mă păcălești încă odată, zise Câinele Zmeu, și se pregăti să atace, dar Păcală îi dădu drumul purcelului, care, de speriat ce era, o luă la goană.
Câinele Zmeu se repezi să-l prindă, dar purcelul era atât de rapid, că abia puteai să te apropii de el.
– O să fie bine?
– Da, sigur. Știe drumul spre casă, zise Păcală.
– Pădurea asta mai are surprize?
– Nu știu. Dar ai vrea să păcălim și să justițuim?
– Cum așa?
– Ei uite așa.
– Dacă nu s-or supăra zmeii prea tare.
– Zmeii ăștia sunt mai proști ca dracii.
– Mi-a zis bunicul odată o poveste cu tine, Păcală, care se numea moara dracilor. Mi-a spus cum i-ai tras cu slănina peste ochi unui drac și l-ai făcut să urle. Apoi, cum au venit și ceilalți draci la moară, iar tu i-ai păcălit zicându-le că ai în saci numai cenușă și că o să afle toată lumea ce fel de moară e aia. Atunci dracii ți-au umplut sacii cu făină, numai ca tu să taci din gură. Tu ai plecat mulțumit la casa popii, și popa a găsit în fiecare sac făină de grâu, de porumb și de secară.
– Hei, și ce m-am mai distrat atunci.
– E adevărată povestea?
– Bineînțeles că este. N-ai încredere în Păcală?
– Ba da, am. Se spune că minciuna are picioare scurte.
– Scurte, lungi, e bine când își găsește credulul, zise Păcală râzând.
– Mi-ar plăcea să păcălim și să justițuim. Eu păcălitorul, tu justițiarul, zise Narcisa.
– Bun așa. Și ori de câte ori poți tu demonstra minciuna, câștigi câte un sâmbure de caisă, dar dacă nu, atunci câștig eu.
– Da, în sfârșit pot să-l păcălesc și eu măcar o dată pe Păcală.
– Hai să te văd.
– Eu am văzut un porc negru de Strei care are aripi.
– Cum poți demonstra?
– Iau un drăcușor și-l pun pe spinarea porcului.
– Bine, ia de aici un sâmbure de caisă.
– Să știi că cerul stă sub noi.
– Ei hai, că asta nu s-a mai văzut!
– Ba da. Dacă întorci lumea cu susul în jos, atunci cerul stă sub noi.
– Bine, mai ia încă un sâmbure de caisă.
– Am văzut un fluture fără aripi.
– Cum adică fluture fără aripi? Nu se poate!
– Ba da. Era încă o omidă.
– Bine, îți mai dau un sâmbure de caisă.
– Știu să fac magie.
– Cum?
– Închid lumina într-un pumn.
– Asta-i imposibil!
– Uite un licurici în pumnul meu. Deschid pumnul, e lumină, închid pumnul, nu-i lumină.
– M-ai păcălit. Èšine încă un sâmbure de caisă!
– Am câștigat?
– Da, ești foarte bună la păcăleli, zise Păcală.
– A, uite, am ajuns la capătul pădurii. Și se vede și satul jumătăților de oameni.


Degustarea de carte a zilei a fost „Narcisa, urmașa lui Păcală” de Mihaela Pațachia, cu ilustrații de Luminița Scarlat. Cartea poate fi comandată printr-un mesaj pe pagina „Mika pe Tărâmul Poveștirilor”.

Portretul autorului

este coregraf, profesor în arta mânuirii păpușilor și o mare iubitoare de mitologie românească.  A publicat la editura „Studis” din Iași două cărți de poezie ”“ „Fereastră spre sufletul tău” și „Doar pentru tine copilărie”, în anul 2014 ”“ și două romane pentru copii, inspirate din mitologia și din basmele noastre folclorice ”“ „Narcisa, urmașa lui Păcală” și „Miluț, urmașul lui Tândală”.

Alte pagini semnate de Mihaela Pațachia pe Tărâmul lui Andilandi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *