Bună ziua, numele meu este Anton și am unsprezece ani. Bunica m-a îmbrăcat frumos și m-a rugat să țin un buchet de flori, pe care le-am cules împreună din grădină. Astăzi e ziua bunicului. Noi îl sărbătorim oricum, chiar dacă el a murit de doi ani. Bunica și cu mine suntem convinși că Dumnezeu îi dă liber o zi, numai ca să poată veni alături de noi, la petrecerea lui.
Această petrecere e una neobișnuită. Nu chemăm invitați, nu facem tort, nu suflă nimeni în lumânări, nu cumpărăm cadouri, doar venim aici la cimitir, aprindem lumânări, punem flori, udăm mormântul; când ajunge la mormânt, Bunica sărută crucea și-l salută pe bunicul. Îl întreabă ce face, dacă-i e dor de ea și-l roagă s-o ia la el. Crede că bunicul o aude și sigur are dreptate, Bunica nu se înșală niciodată.
– Bunico, du-te puțin și plimbă-te pe-aici. Am să-i spun ceva bunicului, dar e secret între băieți.
Bunica ne-a lăsat singuri, fără să se supere. De ce s-ar supăra? Eu am secrete și cu ea, secrete pe care nu le spun niciodată nimănui. Spre exemplu, eu am văzut-o când a dat la un om sărac rochia pe care mama i-o făcuse cadou și apoi a zis că nu știe unde e, și nu am spus. Am auzit-o și când a zis că ea a aruncat verigheta mamei pentru că murea de ciudă să vadă că tata a luat așa o haimana. Și iar n-am zis nimic. Eu știu să țin secrete. Am secret cu bunicul, pentru că el este la Dumnezeu acum, așa zice Bunica. Dacă îl rog frumos pe bunicul, sigur se duce la Dumnezeu și îl roagă ca și cum ar fi pentru el.
– Bunicule, te rog eu tare de tot, ia spune, Dumnezeu e lângă tine acum? Nu e? Bine, păi să nu ne-audă. Fii atent, să te duci tu la el și să-l rogi, cât poți tu de tare, să-mi dea și mie un frățior. Dacă nu vrea, mai roagă-l. Dacă zice: nu și nu, vezi că acolo, la tine în sicriu, a pus Bunica niște bani. Ai și în buzunarul de la haină, dar și în mână. Bine, cred că pe cei din mână i-ai găsit deja. Ce ți-ai luat de ei? Dar de banii din buzunar să nu te-atingi, decât dacă-ți rămâne rest. Tata zice că orice poate fi cumpărat, dacă ai bani. Păi, tu ai bani. Fii atent cum să faci. Scoate banii și numără-i. Împarte-i în două. Apoi o jumătate s-o împarți în sferturi, și câte-un sfert să pui în buzunare diferite. Și du-te la Dumnezeu la poartă, ca și cum te duci în vizită. Uite, am adus niște bomboane, ți le las aici. După ce plec eu, să le iei și să i le dai lui Dumnezeu cadou. Să fii atent, că una e de ciocolată cu alune. Aia e pentru tine. Așa, și după ce-i dai bomboanele, fă-te și tu că vrei neapărat un frățior pentru mine. Dacă nu vrea, scoate din buzunar jumătatea aia de bani și numără-i în fața lui. O să se prindă că este o atenție. Vezi tu cum aduci vorba, dar trebuie să-i dai de-nțeles că mai ai. Faza e că, dacă-i scoți pe toți odată, nu mai ai de unde crește. Eu cred că o să vrea, oricine poate fi cumpărat. Și încă ceva: dacă frățiorul meu te costă toți banii, tu să-i dai pe toți, fiindcă-ți face Bunica parastas, a cumpărat deja farfurii, mâncare, băutură și niște haine. Să știi că eu nu mai pot aștepta până când mă fac mare și o să am copiii mei. Eu nici nu vreau copii, că, dacă o să am copii, o să am și nevastă, iar eu nu vreau nevastă, pentru că atunci mama o să devină scârba aia de soacră. M-am gândit eu bine la toate. Gata, uite, se-apropie Bunica, o să-i spun că ți-am povestit despre colegii de la școală. Te iubesc, nu uita de bomboane, le-am pus aici în pământ, chiar lângă cruce.
Degustarea de carte a zilei a fost „Numele meu e Anton” de Geo Dinescu. Mai multe detalii despre această carte, publicată la Editura Vellant, găsiți pe site-ul editurii. Nu uitați de lansarea care va avea loc joi, 12 decembrie, începând de la 18.30, la Cărturești Cluj.
