Pisicile Întunericului
Era seară. După o zi obositoare, foarte călduroasă, în clipa când a deschis fereastra, Toma s-a dezechilibrat și a lovit o pisică din porțelan. Aceasta s-a spart în câteva bucăți mari.
– Am dat de necaz! Era primită cadou, iar mama ține foarte mult la ea, șopti speriat Toma.
– Lipește-mă, lipește-mă, se auzi o voce miorlăită.
Băiețelul a lipit-o în grabă, cu mâini tremurânde și lacrimi în ochi. Apoi, a bandajat-o. Pisica s-a scuturat și a prins viață.
– Mulțumesc! Acum, te voi duce în orașul meu. Fac parte din gașca ”œPisicile Întunericului”. Ieșim la plimbare numai noaptea. Rolul nostru este să apărăm orașul. De aceea ochii ne luminează puternic în timpul nopții.
Toma a fost purtat pe spatele pisicii gri-albastre. Au sărit garduri, au mers prin locuri foarte strâmte și au ajuns în Orașul Fantomă.
– Orașul acesta este precum în povești. Case frumoase și înalte străjuiesc străzile înguste, murmură Toma. Parcă sunt palate!
– Da, este deosebit. Din păcate, se află mereu în pericol.
– Din ce cauză?
– Motive diferite. Acum de exemplu, suntem amenințați de un ghem imens de ață, ce zboară pe deasupra orașului. Dacă va cădea pe case, le va distruge. Le va face praf și pulbere! Nimic nu va putea fi salvat, răspunse agitată pisica.
– Și ce măsuri ați luat?
– Deocamdată, în fiecare seară ne urcăm pe acoperișurile caselor și suflăm deasupra ghemului. Nu avem ce face! Atenție! Capul! strigă pisica.
Toma și-a ferit capul. Ghemul a trecut la un milimetru de părul său.
– E timpul să reacționăm. Nu se mai poate astfel.
– Nu avem ce face. Am încercat diverse trucuri, se miorlăi pisica.
Toma a privit insistent stelele. ”œVă rog, jucați-vă puțin cu acest ghem. Rotiți-l, ridicați-l, desfăceți-l”. Stelele nu au stat pe gânduri și s-au apropiat de ghem. L-au înconjurat și au început să desfacă firul.
– Hei! Nu, nu faceți asta! Suntem pierduți, strigă pisica. Tot orașul va fi acoperit cu firul din acest ghem uriaș.
Era prea târziu. Firul se desfăcea continuu din ghem. Toma încerca să gândească rapid, să găsească o soluție salvatoare.
– Să formăm o echipă care să tricoteze o pătură mare și pufoasă, strigă fericit Toma.
– Nu e o idee rea. Dar cine se pricepe la tricotat? întrebă ușor speriată și gânditoare pisica.
Insectele de noapte au sosit să țină firul. Bufnița și alte păsări purtau în zbor firul pentru a nu se încurca. Furnicile și omizile tricotau de zor. Șoriceii împătureau țesătura moale, albă și călduroasă.
– Se vor face pături pentru copiii nou născuți, șopti mândru de rezultat Toma.
– Sau pentru oamenii fără adăpost, miorlăi pisica.
– Vai, ce nenorocire! Firul a fost rupt de cleștii unui rac țâfnos că a fost deranjat.
– Nu vă speriați, se auzi vocea groasă a păianjenului. Aici intervin eu. Voi înnădi firul cât ați spune ”œhei-rup”.
În liniștea nopții, stelele erau bucuroase că mai aveau doar puțin de desfăcut din ghemul miraculos, care amenințase atâta timp orașul. Urmau să alunece spre toboganul veseliei și să lase locul razelor jucăușe ale soarelui pe cerul de un albastru senin.
Toma s-a trezit fericit, mângâiat de soarele portocaliu și nerăbdător să-i fie partener de joacă. Pisica gri-albăstruie stătea cuminte și bandajată pe raftul al doilea al bibliotecii.
Când auziți un miorlăit în miez de noapte,
Nu e cazul să vă speriați.
Pisicile Întunericului împăturesc voioase,
Păturile călduroase pentru copii și sinistrați.
E minunat să faci o faptă bună,
Un oraș poate să salvezi.
Sau de ce nu o cunună,
Mândrului soare să donezi.
Degustarea de carte a zilei a fost „Povești iscusite pentru minți strălucite” de Claudia Groza Lazăr, cu ilustrații de Alina Alintaus. Mai multe detalii despre acest volum găsiți pe pagina dedicată de pe Facebook sau pe site-ul autoarei.
