Categorii Degustare de carte

Spiriduș Sprintenuș

de Cristina Beatrice Preda

Ați mai pomenit voi, dragi copii, în această lume un spiriduș care să nu-l fi întâlnit pe Moș Crăciun? „Cum așa? Spiridușii pregătesc jucăriile în atelierul din Laponia, hrănesc renii și, din când în când, netezesc calea saniei”, veți spune. Aveți dreptate. Doar că Spiriduș Sprintenuș este diferit. Trăiește sub brazii împodobiți ai prichindeilor, îi ajută să ducă scrisorile pentru ținutul înghețat la poștă, îi învelește și le promite că va sta la pândă să îl surprindă pe bătrânul cu barba de nea. Dar dă greș în cea din urmă misiune. Îmbrăcat în pijama pufoasă, cu aromă de scorțișoară și mere coapte, adoarme mereu înainte de vreme. Și plutește în vis… până dimineață.

În fiecare an, în prag de sărbătoare, se sfătuiește cu prietena lui, o coajă de mandarină inimoasă, ce îl găzduiește primăvara, vara și toamna.
– Vreau să găsesc o soluție pentru a fi treaz când vine Moșul. Chiar să nu există vreun leac?
– Hmm… am făcut tot ce ne-a stat în putință. Până și rețeta de licoare a spiridușilor. Èši-o amintești?
– Desigur! O beau frații mei ca să nu moțăie în noaptea de Ajun. Folosesc ingrediente precum: zurgălăi, colinde, chicote ori jucării.

Coaja de mandarină oftă descurajată. Învățase la perfecție modul de preparare. În zadar. Spiriduș Sprintenuș ațipea întotdeauna după prima înghițitură.

Iarna aceasta avea să fie altfel. De îndată ce pământul fu acoperit de nămeți, Sprintenuș începu să își tricoteze flori de nea pe tichie, prinzându-le de la fereastră. Lângă el se aflau cei doi copii ai familiei în care poposise, sorbind din ceaiul aburind. Se obișnuiseră numaidecât cu oaspetele, astfel încât îl tratau acum de la egal la egal.

– Spiridușule, ne citești o poveste de noapte bună, te rugăm? Cu dragoni și cavaleri! sugeră nerăbdător băiețelul.
– Ba nuuu! Cu prințese și castele dulci! se apără fetița.
Ca să-i împace pe amândoi, Sprintenuș îi așeză pe genunchi și își drese glasul de povestitor. Inventă un basm despre cavaleri și dragoni care salvau prințesele, purtându-le până la îndepărtatele palate din zahăr vanilat.
– Și am încălecat pe-o șa, și v-am spus povestea așa!

Micuții cuceriră tărâmul viselor, iar piticul cel voios le aranjă patul, ferindu-i de ger cu o plapumă călduroasă.

Obosit, se cuibări în fața bradului și se cufundă în somn. Pe neașteptate, un ren poleit cu argint coborî printre ornamente, îl luă în spinare și urcă precum o săgeată, înfruntând rămurelele înțepătoare. Ajungând pe ultima creangă, își flutură coarnele și deschise poarta spre un alt meleag.
– Hapciu! se dezmetici Sprintenuș, speriat de strănutul puternic.

Avea impresia că visează. Clipi de nenumărate ori, dar peisajul rămase. Era real. O grămadă de zăpadă ascundea încetul cu încetul căsuțele din lemn, și elfi asemenea spiridușului nostru se agitau de zor ca să îl întâmpine.
– Unde sunt? se învârti mirat, încercând să ghicească.

Renul care îl adusese fluieră și chemă o sanie admirată de copiii de pe întreaga planetă.
Curios, ca și voi, Sprintenuș vru să se apropie de aceasta, când… ce să vezi: aripi din turtă dulce strălucitoare i se iviră în spate. Părea un fluture delicat al iernii.
– Ho! Ho! Ho! Bine ai venit în Laponia, spiriduș deosebit! Sunt încântat să te întâlnesc în sfârșit! se entuziasmă bătrânelul cu tolba nicicând încăpătoare.

Elfii urmăreau cu sufletul la gură reacția musafirului, care se frecă la ochi în semn de îndoială, apoi alergă în brațele Moșului.

– Moș Crăciun, exiști! Nu îmi vine să cred că ești aici și îți pot atinge haina roșie pe care mi-am imaginat-o atâta timp! Cum am călătorit? Cum de am primit aripi?
Moșul râse de întrebările neîncetate ale spiridușului, explicându-i:
– Atunci când erai doar un bebeluș, îți plăcea să răsfoiești cărțile cu povești despre copii. Cu cât creșteai, cu atât deveneai mai fascinat de ei. Le imitai gesturile, îmi cereai permisiunea de-a le viziona serbările și îi lăudai.

Sprintenuș era din ce în ce mai emoționat.

– Zâna Spiridușilor a cercetat și a descoperit că în pieptul tău bate o inimă specială: jumătate de spiriduș, jumătate de copil. Nimeni nu mai deținea așa ceva în regatul dalb. Așa că, am decis să te las să zburzi înconjurat de zâmbetele micuților. Să le dăruiești bucurie. În schimb… trebuia să uiți că ai stat cu mine.
– De ce? se întristă într-o clipită.
– Noi păstrăm vizita Moșului secretă. Nu riscăm să se spulbere misterul pentru oameni, interveni hotărât renul.
– Deși tu ai dovedit o mare înțelepciune, a fost necesar să ne asigurăm că nu ne vei trăda încrederea, completă Moșul. Știu că ești chibzuit și mă pot baza pe tine să răspândești magia festivă.

În obrăjorii lui Sprintenuș înfloriră urme de vată de zahăr roz. În formă de inimioară, se ridicară și zburară pe cer precum norii dintr-un orășel fermecat.
– Aripile din turtă dulce reprezintă o răsplată pe care o meriți din plin. Să le porți cu folos! îi ură Moș Crăciun, pornind sania.
– Îți mulțumesc, Moșule! Ești tare, tare bun! Așa cum mi-am închipuit.
– Eu îți mulțumesc că îți îndeplinești rolul cu blândețe și veselie! Pe curând, dragul meu! Sărbători fericite!

Spiriduș Sprintenuș mai avea o sumedenie de cuvinte de rostit, dar orice secundă pierdută de-a lui Moș Crăciun însemna întârzierea cadourilor din Ajun. Pricepuse de ce trupușorul nu se împotrivea somnului în noaptea în care apărea Moșul: jumătate din inima lui ticăia în ritmul copilăriei. Își înțelesese rostul: să însenineze calea celor mici. Promisese în gând că se va transforma în prietenul lor de seamă. Scuturându-și aripile mărețe, privi tabloul liniștit al Laponiei, și plecă să se ghemuiască într-un suflet mic și nobil, unde ninge mereu cu raze de soare.


Degustarea de carte a zilei a fost „Spiriduș Sprintenuș” de Cristina Beatrice Preda. Mai multe detalii despre Cristina și despre cărțile ei găsiți pe Libris.ro, Diverta și pe pagina autoarei (Preda Cristina – portret de scriitor).

Portretul autorului

creionează speranțe, împletește iubire și țese povești pentru copii de la vârsta de 13 ani. A scris „Aventurile lui Tăpățel și prietenii lui jucăuși” în „Jurnalul Creionului Tapat” și prin „Puterea Prieteniei” l-a îndemnat pe „Cățelușul de pluș, Zbug” să trimită o „Scrisoare pentru Moș Crăciun” în care să se regăsească „Povești cu mămici și tătici”.
În prezent, Cristina organizează cu entuziasm atelierele de lectură de la Biblioteca Metropolitană București, unde copiii călătoresc cu șervețele, perluțe și delfini în lumea încântătoare a cuvintelor.

Alte pagini semnate de Cristina Beatrice Preda pe Tărâmul lui Andilandi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *