Categorii Degustare de carte

Tablou de Toamnă

de Cristina Beatrice Preda
„Tablou de Toamnă” de Cristina Beatrice Preda / Ilustrație de Alphonse Muncha

A fost o vreme când Toamna avea un colorit diferit. Cenușiul anost, fără tonuri de lumină, umbrea până și cerul sufletului. Ploua fără întrerupere, iar pe străzi se înghesuiau oamenii cu mers posac și umbrelele prea mici pentru ciorchinii de apă îndrăzneți.

– Vai și amar de Toamnă! Bucuria îi este străină, suflă o frunză spre alta.
Între timp, doamna cu inima golașă se ascundea într-un colț aspru de copac, numărându-și cutele încolțite pe trena lungă. Chipul ursuz îndepărta orice urmă de bunătate din partea celorlalți. Și așa a mai trecut o zi, au mai trecut nouă…

Când o adiere dulceagă și un vânt ceva mai leneș se fugăriră în jurul soarelui pal, nimeni nu bănuia cum peisajul îl vor schimba.

– Te-am prins! strigă victorios adierea.
– Ba nu! se împotrivi pe dată vântul, eliberându-se din joc.

În saltul continuu, zdruncinară o rază plăpândă, iar aceasta se sperie și aruncă o pată galbenă exact pe rochia impecabilă a Toamnei.

Zumzetul decorului amuți sub furia stăpânei naturii:
– Cine se amuză pe socoteala mea? Lasă că am să descopăr eu și îi vin de hac! Va învăța să mă respecte!

Bieții vinovați nu mai știau unde să se adăpostească. Se încurcau unul de altul, picioarele li se împleticeau, obrajii le ardeau din răsputeri. O castană visătoare admira din liniștea crengilor evantaiul multicolor ce se deschidea pe fusta întunecată.

Orchestra arămie și rubinie dansa în valuri, spre disperarea Toamnei, care șterse imediat dunga lăsată de rază.
– Așa este mult mai bine! își frecă palmele, revenind cu plăcere la haina tristă.
– Ce păcat! Erai atât de frumoasă! șopti castana abătută. Puțină veselie și…

Cling – cling – cling! Din buzunarele încăpătoare ale cojocului ei se scurseră de-a rândul amintiri colorate: un petic de nisip, o fâșie din poteca verzuie a primăverii, o felie sfioasă dintr-un curcubeu și un strop din aurul mierii gustoase.
Castana păstrează cu sfințenie mărunțișurile, iar Regina Anotimpurilor îi completează uneori colecția.

Privindu-le, un gând curajos înflori:
– M-ați ajuta să îmblânzesc Toamna? Regina mi-a spus că binele trebuie împărțit în tot locul.
Se auzi un fâșâit ca o aprobare.
– Să o pictăm pur și simplu?

Exclus. Ar fi alungată din ținut cât ar clipi. Se cerea un plan mai complicat de atât.
Frunzele care șușotiră își părăseau acum casa. Ochii castanei scânteiau: avea o idee.
Le apucă încet de codiță înainte să cadă, se uită cu atenție și hotărî:
– Asta este! Puterea exemplului!

După ce adăugă câte o pișcătură din fiecare nuanță strânsă, luă un băț și amestecă încrezătoare. Frunzele se foiau nerăbdătoare, tresărind la atingerea primei picături de vopsea. Se îmbrăcară în veșminte elegante, alese pe sprânceană de castană.
– Sunteți pregătite să vă plimbați în jurul Toamnei, să o înveseliți?
Încuviințară.

Speranțele se creionară și ele printre norii plumburii.
Cele două prietene zburară val-vârtej către Toamnă, ținându-se de mână. Se unduiau și împrăștiau colo și colo siguranță, zâmbete și culori nemaipomenite.
Deodată, cineva le opri și le așeză pe un pantof ușor de recunoscut.

– De ce v-ați costumat astfel? Cine v-a permis? se încruntă doamna Toamnă.
Cu inima de furnicuță, castana se avântă și îi vorbi:
– Eu…eu mi-am dorit să vă desenez culori nemaiîntâlnite! Am folosit amintiri din anotimpuri trecute. Iertare!

În loc să strige și să pufnească de supărare, Toamna își scoase din păr un set de carioci de școlărel.
– Vă mărturisesc că și eu am încercat să aduc o notă de culoare în preajmă, dar nu am reușit. De aceea și eram așa de urâcioasă. Odată ce bobul gălbui a sosit din greșeală pe trenă… totul s-a schimbat. Am vrut să o iau de la capăt, dar nu mi-am dat seama că îmi lipsește un sprijin. Iată că l-am găsit!

De pe pleoapele fine ale Toamnei răsăriră, pe neașteptate, ramuri cărămizii și vișinii care se întindeau până pe aleile parcă sculptate în rugină. Tufișurile înalte erau mărginite de frunze – caramele cu aromă de miere și nuci coapte. Mirarea celor prezenți întrecea limitele. Ce se petrecuse acolo? Iubirea și grija umplură adâncul obscur dinăuntrul Toamnei. Pentru totdeauna.


Degustarea de carte a zilei a fost „Tablou de toamnă” de Cristina Beatrice Preda, împodobită cu ilustrația „Toamna” de Alphonse Muncha. Mai multe detalii despre Cristina și cărțile ei găsiți pe Libris.ro, Diverta și pe pagina autoarei (Preda Cristina – portret de scriitor).

Portretul autorului

creionează speranțe, împletește iubire și țese povești pentru copii de la vârsta de 13 ani. A scris „Aventurile lui Tăpățel și prietenii lui jucăuși” în „Jurnalul Creionului Tapat” și prin „Puterea Prieteniei” l-a îndemnat pe „Cățelușul de pluș, Zbug” să trimită o „Scrisoare pentru Moș Crăciun” în care să se regăsească „Povești cu mămici și tătici”.
În prezent, Cristina organizează cu entuziasm atelierele de lectură de la Biblioteca Metropolitană București, unde copiii călătoresc cu șervețele, perluțe și delfini în lumea încântătoare a cuvintelor.

Alte pagini semnate de Cristina Beatrice Preda pe Tărâmul lui Andilandi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *