Categorii Degustare de carte

Vineri sunt furios

de Adriana Stefan
„Vineri sunt furios” de Adriana Ștefan

Astăzi este vineri. Este ziua în care facem curat în grădină. Îmi place să stau afară și să mă joc, mai ales de când mi-a făcut tata un leagăn sub nucul cel mare. Dar să mătur grădina… hai, să fim serioși! Cui i-ar plăcea? Mai ales într-o zi de toamnă ca asta, când frunzele și-au propus să cadă din copac, toate în același timp.

În orice caz, iată-mă singur cuc, singur sub nuc, cu ditamai măturoiul în mână. Tata a zis mai întâi că mă ajută, dar apoi a zbughit-o în casă, spunând că are de dat un telefon important. Și nici că s-a mai întors! De parcă nu putea vorbi la telefon și de aici!

Nemulțumit cum sunt, mă apuc, totuși, de treabă. Vântur de câteva ori frunzele uscate și zăresc printre ele câteva nuci înnegrite. Sprijin măturoiul de gard și răscolesc frunzele cu mâna, bucuros să găsesc una, două, trei… șapte nuci. He-he! Câte nu aș putea face eu cu ele!

Aș putea să merg în parcul orașului și să chem veverițele cu ele: „Marianaaa, Marianaaa!”… Chiar! De ce le-om fi strigând „Mariana”? Că doar nimeni nu le-a văzut certificatul de naștere. În caz că or fi având așa ceva. În plus, mi-a spus vară-mea Irina că la ea în oraș veverițele nu au niciun nume. Ce ciudat! Atunci cum le strigă, oare, oamenii de-acolo: „Veverițo, vino aici, veverițo”?

Sau… aș putea să-i dau nucile lui Daniel, în schimbul bilei lui de sticlă. Ce se mai laudă cu ea! Are culoarea verde. Oare ar vrea să mi-o dea la schimb? Vorbim totuși de o bilă contra șapte nuci. Ș-a-p-t-e. Lasă că-l conving eu!

Sau… Tot învârtind nucile dintr-un buzunar în altul, îmi vine în cap altă trăsnaie. O iau pe cea mai mică și mai pricăjită și încerc să o sparg. O strâng în pumn, așa cum l-am văzut pe tata că face, dar nu reușesc. O arunc pe jos și, supărat, încep să o lovesc cu călcâiul. Dar ea, hoțomana, se afundă în pământ. Nu vrea să fie spartă și pace! Mă înfurii de-a binelea! O prăpădită de nucă să-mi țină mie piept… asta nu se poate!

Intru tiptil în casă, atent să nu deranjez telefonul important, și cotrobăi în sertarul cu scule. Pun mâna pe ciocan și mă întorc sub nuc. Acolo, viteaz nevoie-mare, sparg coaja nucii dintr-o lovitură! Victorios, adun dintre coji câteva fărâme de miez și le înghit într-o secundă. Apoi, nu mă las până nu sparg toate nucile și le devorez una câte una. Gata! Le-am mâncat pe toate. Șapte dintr-o înghițitură!

Privesc covorul de frunze răscolite și mă apucă jalea. Adio veverițe… Adio bilă de sticlă… Ce-o fi fost în capul meu? Ca să nu mă apuce plânsul, pun mâna pe măturoi și adun frunzele într-un morman. Îmi ajunge aproape până la piept, așa de mare l-am făcut. Mă pregătesc să mă cocoț în vârful lui, dar mă oprește o voce venind de dincolo de gard.

– Pot să mă urc și eu pe grămada ta de frunze? Îți dau la schimb bila mea de sticlă.

Dacă ți-a plăcut acestă poveste, citește și celelalte povești ale seriei: „Luni sunt arțăgos”, „Marți sunt generos”, „Miercuri sunt bucuros”, „Joi sunt invizibil”, „Sâmbătă sunt haplea” și „Duminică sunt ocupat”.


Degustarea de carte a zilei a fost „Vineri sunt furios” de Adriana Ștefan. Adriana a făcut parte din echipa pe care am coordonat-o în cadrul cursului de scriere creativă „Children Books Sundays”, organizat de Club Revdepov-Asociația Brain Fitness, și este unul dintre membrii fondatori ai proiectului noipovesti.ro.

Portretul autorului

e de profesie economist și și-a descoperit pofta de a inventa povești de îndată ce a devenit mamă. Pentru că detaliile aceleiași povești variau destul de mult de la o zi la alta, publicul direct interesat (compus dintr-o fetiță și un băiețel) i-a cerut „să facă un efort și să nu le mai uite”. Așa că a început nu doar să inventeze povești, ci să le și scrie. Astfel, personajele ei nu-și mai schimbau brusc culoarea părului și nici nu se mai pomeneau, peste noapte, cu două surori în loc de una. Adriana a participat la întâlnirile „Children Books Sundays”, organizate de Revista de Povestiri, și este unul dintre membrii fondatori ai proiectului noipovesti.ro.

Alte pagini semnate de Adriana Stefan pe Tărâmul lui Andilandi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *