Categorii Însemnări

Apolodor de Cluj

de Sînziana Popescu

Nu știu alții cum sunt, dar noi, „Mihii”, cum ne-a poreclit Ada Milea cândva, suntem aproape nelipsiți de la spectacolele ei de prin teatrele ori de pe la terasele bucureștene. Pe arșiță, pe ploaie, seara târziu, în fum de țigară sau la aer curat, noi suntem acolo. Îmi amintesc că am fost la un spectacol de-al ei de la Green Hours până și gravidă în luna a opta. Și n-am stat în sală, ci am urcat pe scenă, scuturând de zor dintr-o tamburină, împreună cu alți doi fani devotați, pe post de backing vocals și de zdrăngănitori. (Pe atunci Ada cânta singură!) Deci băiatul meu se poate lăuda cu faptul că a fost prezent la spectacolele Adei Milea încă din viața intrauterină.

Alteori, se mai întâmpla să mai ajungem și pe la manifestările cultural-educative la care Ada semna doar muzica. De pildă, am fost (și ne-am distrat tare de tot!) la Habarnam-ul de la Teatrul Odeon, după povestea lui Nikolai Nosov, cu Pavel Bartoș în rolul titular, precum și la atâtea altele pe care n-o să stau să le enumăr aici, pentru că nici voi nu ați sta să le citiți. Dar dintre toate spectacolele Adei Milea, parcă tot Apolodor, după cartea lui Gellu Naum, a rămas preferatul nostru. Prima versiune, cea în care Ada cânta alături de Radu Bânzaru și de Dorina Chiriac, am văzut-o cu mulți ani în urmă, pe când băiatul meu a avut și el serbare la grădi după cărțile cu Apolodor. Dacă aveți răbdare să frunzăriți pozele de mai jos, printre imaginile din spectacolul recomandat, cu siguranță îl veți remarca și pe el, cel de atunci, într-un costum de pinguin marca Buni, de toată frumusețea.

Așadar, aș fi avut multe, mult prea multe de spus despre toate spectacolele Adei. Până și despre cele din străvechime, din vremurile în care eu nu făceam parte din „Mihu gang”, ci eram fata „profului Popescu”. Aș fi putut povesti despre primul festival „Om bun” la care ne-am dus împreună, cu trenul, la Reghin, iar eu aveam drept sarcină să-i țin din când în când chitara și despre câte și mai câte trăznăi n-am făcut împreună, „dar s-au păstrat puține file din cronica acelor zile”, iar eu am constatat ieri că, de fapt, n-am scris niciodată despre ea. Nici măcar despre faptul că noi (Mihii) am fi fanii ei înrăiți. Și n-am recomandat niciodată pe Tărâmul lui Andilandi vreun spectacol de-al Adei. De ce? Habar n-am. Nu mă întrebați, pentru că nu știu ce a fost în capul meu. Probabil nimic. Așa că acum încerc să-mi spăl păcatele recomandându-vă, cu mare drag, un spectacol pentru prichindei mici și mari: Apolodor de Cluj. Nu-l ratați! Vă veți simți răsfățați așa cum nu vi s-a mai întâmplat de multă vreme!

Mai multe (și mai pertinente) amănunte despre spectacol găsiți pe site-ul Teatrului Național din Cluj.

Vizionare plăcută!

Portretul autorului

este creatoarea seriei fantasy Andilandi, despre aventurile din Celălalt Târâm ale unor copii „încercați” de invidie, egoism sau lipsă de încredere în sine. Dar nu puțini dintre vizitatorii noștri o cunosc și drept autoare de teatru pentru prichindei sau de cărți bogat ilustrate, pentru copii mai mici. Sînziana Popescu este membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala de Literatură pentru Copii și Tineret, membră DacinSARA și a Asociației Scriitorilor pentru Copii și Adolescenți ”“ De basm.

Alte pagini semnate de Sînziana Popescu pe Tărâmul lui Andilandi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *